Dar lefuri mai mari nu vreţi, doamna Iuliana Nacu?

Iuliana Nacu, preşedintele Sindicatului Învăţământului Preuniversitar, vrea ca profesorii care ajung în mediul rural şi nu sunt din localitatea respectivă, să primească locuinţă de serviciu şi o suprafaţă de pământ de pe urma căreia să se întreţină. Mai vrea preşedintele ca, prin lege, primăriile să fie obligate să deconteze profesorilor şi învăţătorilor navetişti cheltuielile de deplasare. Aceste cerinţe au mai fost vehiculate de către sindicatele din învăţământ dar nici un Guvern nu le-a luat în serios.
Ca să construieşti locuinţe de serviciu înseamnă să aloci bani de la buget, ceea ce este imposibil în condiţii de criză economică şi mai ales când ţara este condusă de un guvern care nu susţine investiţiile ci protecţia socială.
„Nu-s parale, nu-s!” ar spune din nou Vlahuţă, dacă ar trăi în aceste vremuri.
Ceauşescu, în grandomania sa de a apropia satul de oraş, a construit la centrele de comună blocuri de locuinţe pentru profesori, medici umani şi veterinari, inginerii agricoli etc. Aceste apartamente au fost vândute locatarilor de către Guvernul PDSR, tot din nevoia de a aduna voturi ca să rămână la guvernare. Problema este însă alta. Muncitorului, ţăranului, tinerilor căsătoriţi din mediul rural cine le dăruieşte locuinţe?
Corect este ca fiecare să-şi rezolve problema locuinţei iar dacă nu are pe moment posibilităţi să-şi cumpere una, să stea în chirie aşa cum se stă şi la oraş de către cei care n-au locuinţe. Guvernul ar trebui doar să asigure garantarea de credite pentru construcţia unor astfel de locuinţe şi să subvenţioneze dobânda. Nici problema navetei n-ar trebui să fie o cheltuială suportată din bugetele locale.
Pentru muncitorii de la oraş care sunt nevoiţi să traverseze oraşul de la un capăt la altul cine le decontează transportul? Pentru inginerii, medicii navetişti care au locul de muncă la distanţă de casă, nu le decontează nimeni cheltuielile de deplasare.
Iar împroprietărirea cu o suprafaţă de pământ devine ridicolă în condiţiile în care nici ţăranii nu-şi mai lucrează pământul. O vor face profesorii? Nu! Să mai adaug că primăriile nici nu mai au teren arabil la dispoziţie. De unde să le dea?
Problemele profesorilor din mediul rural ca şi ale celor din oraş se vor rezolva atunci când salariile vor acoperi astfel de cheltuieli şi le va permite economiile necesare angajării unor credite imobiliare sau de nevoi personale.
Cadrele didactice să facă bine şi să nu mai fie masă de vot pentru partidele politice şi să înveţe să-şi apere drepturile. Iar pentru asta trebuie să-şi aleagă lideri sindicali neînregimentaţi politic. (Doina Marcu)