Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Cultură
Economic
Fapt divers
Sănătate
Administraţie
Social
Sindicate
Ştiri agenţii
Umor
Mondene
Reportaje
Religie
Pamflet
Caricaturi
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
18623
De la 07 Ianuarie 2003
122878690

„De când am venit la Londra, învăţ”

  • 16 July 2009, 23:00
Mihaela Maxim, 30 ani, din comuna Volovat, judetul Suceava, a venit la Londra in 2002, fara sa stie o boaba de engleza. A invatat engleza, a invatat apoi cum se conduce un restaurant, si-a deschis primul ei business, l-a inchis, dar a revenit din nou si acum are succes. Secretul Mihaelei Maxim: "Poate altii au facut mai multi bani, dar eu am invatat continuu de cand sunt la Londra. Si nu-mi pare rau."
Mihela Maxim munceste de la 12 ani. Mama ei era "privatizata", cum se spunea pe atunci, avea la Volovat un magazin universal, deschis dupa Revolutie. "De la 12 ani muncesc, mi-a placut sa muncesc, nu mi-a placut sa astept sa mi se aduca." Apoi a muncit intr-o brutarie, s-a casatorit, iar in 2002, anul in care a plecat, a muncit ca vanzatoare la un magazin alimentar.
-Cum ati venit in Anglia?
-"In 2002, am venit ilegal, dupa ce s-au scos vizele pentru turism. Am fost in Portugalia, iar la intoarcere avionul avea escala la Londra. Si am ramas. Visul meu de mica era sa plec in strainatate si am vrut sa plec intr-un loc undeva mai retras. Asa mi se parea Anglia. Imi placea tara, sora mea era deja aici, apoi a venit si sotul meu. Nu stiam engleza absolut deloc, dar nu m-am speriat. La mine n-a existat nu vreau sau nu pot. Daca vreau sa fac ceva, fac."
-Cum v-ati descurcat la inceput?
-"La o luna dupa ce am venit, am inceput ca babysitter, fara sa stiu decat "Hello" si "Bye" in engleza, cuvinte auzite la televizor. Am inceput sa muncesc 15 ore pe saptamana la o evreica, stateam cu o fetita de 4 saptamani. Am tras cu urechea la ce vorbea mama cu fetita. In iunie 2002 am intrat la munca si in septembrie deja am inceput sa vorbesc. Si acum imi amintesc cum a exclamat doamna: "Oh, my God, you speak English!" Am lucrat ca bay sitter, la curatenie, ca toata lumea la inceput. Am luat-o de jos. Am muncit asa pana in 2006, cand am inceput sa lucrez intr-un pub, full time. Nu se castiga ca la curatenie, dar am invatat mult, in primul rand engleza. Am cunoscut multa lume. Si a fost bine. Pentru ca la curatenie intri intr-o camera si-ti faci treaba si nu ai cum sa mai inveti ceva. Am inceput deci sa vorbesc engleza in 2006."
-Cand v-ati "privatizat" la Londra?
-"In 2006 in iunie am inceput sa lucrez pentru un patron indian de restaurant, ca manager. Este destul de complicat, sunt foarte multe reguli, multa birocratie. Asociatul lui m-a invatat tot. De cand am venit la Londra invat, si nu-mi pare rau. Poate altii au castigat foarte multi bani, dar eu am invatat foarte multe. Lucram ca manager la restaurant si am venit cu ideea sa deschidem in acelasi spatiu un restaurant romanesc. M-am asociat cu indianul la aceasta afacere. De fapt, ar fi trebuit sa fim parteneri, pentrru ca pana la urma tot ca angajata am fost platita. M-am ocupat de tot, de amenajare, aprovizionare, de tot, ca si cum ar fi fost al meu. L-am deschis in 2007 in septembrie si m-am ocupat de el pana in noiembrie 2008. Restaurantul a mers si continua sa mearga, numai ca eu voiam sa ma plateasca mai mult, si el nu voia sa imparta profitul. Am pierdut bani, dar am castigat multa experienta. Dar nu indeajuns."
-Ati plecat pe cont propriu?
-"Am plecat de acolo si am deschis pe cont propriu o cafenea in Kingsbury. Dar acolo chiaria era peste 3.500 Ł si spatiul era prea mic. Acolo a fost pierdere mare. Dar asa e in viata, mai pierzi, mai castigi - dar am invatat multe, am primit o lectie buna. Am inchis cafeneaua si acum organizam nunti, botezuri, petreceri la Palm Hotel, in nordul Londrei, in Hendon. Vin foarte multi clienti din nord, dar au venit si din estul Londrei. Suntem foarte ocupati, aproape weekend de weekend. Dar facem petreceri nu numai in weekend, ci in toate zilele saptamanii."
-Cat costa o petrecere?
-"Depinde cati invitati sunt. In sala mica intra 90 - 95 persoane, iar in sala mare pana la 350 de persoane. Sala mica este intre 500 si 1000 de Ł, sala mare e mai scumpa. Pretul este pe persoana, circa 30 Ł, pentru catering complet, trei feluri de mancare - bucatarie traditionala - decoruri florale, fete de masa, ospatari, Bautura si-o aduce clientul, care trebuie sa plateasca si muzica si sala. Daca vrea, isi aduce muzica lui, dar le putem pune la dispozitie si formatii romanesti din Londra. Muzica tine pana la 12.30 noaptea, iar pana la 1.30 sala trebuie sa fie goala."
-Va mai intoarceti acasa?
-"Familia mea e aici. In 2003 am nascut un baietel care are acum cinci ani si jumatate si merge la scoala in clasa 1, si am un sot extraordinar si o soacra care ma ajuta extraordinar de mult. Acasa mergem in vacanta. Nu ne gandim momentan sa ne intoarcem. Ne-am obisnuit cu viata de aici. Si ne gandim la baietelul nostru, are o posibilitate de a munci mult mai buna decat acasa. Are sanse mult mai mari aici sa faca ceva. Viata de aici te relaxeaza, dar n-a fost mereu asa. Cat am fost ilegala, am fost stresata mereu, am imbatranit 10 ani."
Maxim Family
Ltd Palm Hotel 64-76
Hendon Way LOndon, Nw2 2NL
tel. 07894913749
(Un articol din „Gazeta Romaneasca")
(Romanian Global New)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Microbuzele bagă sprint pe arterele municipiului
Portocaliii lui Blaga ne recomandă roaba, lopata şi mai mult curaj
Zmeul zmeilor
Ţibi joacă la aparatele electronice. Florica l-asistă
Întrebarea lui Ion şi răspunsul lui Gheo
„Flămânzi - personaje, drame, întâmplări”
Pelerinaj al credincioşilor basarabeni la mănăstirile din Moldova
Guvernul a decis restructurarea agenţiilor guvernamentale
Mădălina Manole: de trei ori femeie – artistă, mamă şi iubită
Delegaţie BOR, la cea de-a treisprezecea Adunare Generala a Conferinţei Bisericilor Europene
Românul şi pălăvrăgeala
De la Praga, Băsescu dă un puternic semnal legat de reunificarea Basarabiei cu România
Judecătorii l-au făcut proprietar pe Mihalcea pe baza metodei deducţiei (III)
şmecher de Bucureşti, Mihalcea are şi clădirea şi banii
Castelul gonflabil produce coşmaruri părinţilor
dacă nu au bani când trec prin parc
La Centrul de Agrement Luceafărul se practică doar turism de week-end
Plouă cu poliţiştii botoşăneni în stradă!
Florile de pe domeniul public fac cu ochiul
Cei din Sănătate încă n-au gând de grevă
La Protecţia Copilului lucrurile degenerează din rău în mai rău
directorul Rădăşanu promovează politici contrare protecţiei copilului
Ministrul Bazac ne apără de fierbinţeli
În plină criză economică, Zarug blochează prestarea unor servicii
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog