De-o prună… sau de două!

Unei cucoane preotese, care se considera emancipată, îi plăcea să facă dulceaţă de prune. Având ca femeie în casă pe Maria, o instruise pe aceasta cum să servească preţioasa dulceaţă:
- Mario, dacă vine un musafir mai de mâna a doua, îl serveşti cu o prună. Dacă-i mai de soi, cu două. Într-una din zile veni în control la părinte protopopul. După slujba de la biserică, părintele îl invită pe protopop la casa parohială, precum se cuvenea.
Îl conduse în camera cea mare, iar cucoana preoteasă, plină de emoţii, comandă Mariei cuvenita dulceaţă.
Maria, fată şlefuită în casa parohială, se obişnuise cu musafirii de-o prună sau de două. Se repezi în bucătărie şi iute puse chiseaua pe masă, gata-gata să porţioneze dulceaţa de prune. Odată ce numai înlemnise. Musafirul îi era necunoscut. Aşa că, deschise uşa la odaia cea mare şi o întrebă pe cucoana preoteasă, ca nu cumva să greşească:
- Cucoană preoteasă, acesta-i de-o prună sau de două?!
(Petrea Prostul)