La trecerea timpului, astăzi, multe dintre vechile denumiri nu s-au mai păstrat, cum nici fizionomia lor, multe s-au schimbat. Unele după 1944, unele de-a lungul anilor ulteriori. Denumirile noi, impuse după 1944, după abdicarea regelui, în procesul instaurării comunismului au fost determinate de acţiunea ideologică, dată de ruperea legăturii cu trecutul „burghezo-moşieresc”, omul „nou” urmând a fi făurit şi prin aceasta. Aşa au apărut noile denumiri stradale – Victoriei, Păcii, Piaţa 1907 (azi 1 Decembrie), 7 Noiembrie, 30 decembrie, 23 August, I.C.Frimu, Olga Bancic, Filimon Sârbu, Ilie Pintilie, Gheorghe Doja, Tudor Vladimirescu, Dobrogeanu-Gherea, Republicii, Revoluţiei, Horia, 7 Aprilie, denumiri modificate şi răsmodificate, totodată.
Bunăoară, pentru cei mai tineri, 7 Aprilie însemna ziua „eliberării” oraşului Botoşani de către Armata Roşie (sovietică), faptul „impunând” o atare denumire nouă, recunoscătoare acţiunii marii vecine de la răsărit. Chit că s-au încins puternice încleştări pe aici, chit că aviaţia germană a bombardat, în replică Botoşanii, în acel dramatic 1944. Apoi, nu puteau lipsi din nomenclatorul stradal botoşănean marii dascăli ai proletariatului – Marx, Engels, Lenin, astăzi doar destinatarul corespondenţei de odinioară mai aducând în memorie numele lor. Fireşte, la răsfoirea acesteia şi la lectura ei. Poate şi spre a mai constata o dată cum trece timpul, măi… În altă ordine (nouă) de idei, nu putem decât să salutăm denumiri stradale existente astăzi, cum ar fi Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga, Ştefan Luchian, Scipione Bădescu ş.a., amintind oricui de trecutul nostru istoric şi cultural, făptuind un binevenit act de educaţie civică. Altfel spus, şi de aceasta ne sunt dragi străzile municipiului Botoşani! (Ionel Bejenaru)