Problema transportului şcolar continuă să rămână una cu adevărat “ţepoasă” în multe localităţi ale judeţului şi asta în condiţiile în care iarna încă se anunţă crâncenă, conform estimărilor meteorologilor. Faimoasele maşini de teren ARO, destinate transportului şcolar în mediul rural, sunt de mult de butuci, nu pentru că în prima fază nu ar fi fost utile ci datorită faptului că au fost proiectate aşa de prost încât au ajuns, în mai puţin de 2-3 ani, tocmai bune de dat la fier vechi. Una dintre soluţiile care a apărut la un moment dat ca salvatoare, a vizat colaborarea cu Banca Mondială pentru construirea de noi şcoli în localităţile mai îndepărtate. Cu alte cuvinte, în loc să punem la punct un sistem de transport eficient, ne-am apucăm să ridicăm zeci şi zeci de şcoli noi, din prefabricate, care nu se ştie cât vor rezista în timp şi al căror stadiu de execuţie şi de predare este la ora actuală depăşit, în unele cazuri mai bine de un an. O soluţie, găunoasă din toate punctele de vedere şi - în consecinţă - discutabilă, este cea a desfiinţării şcolilor considerate “nerentabile”, cu copii puţini sau izolate în comparaţie cu cele situate “la şosea”. În aceste condiţii, foştii elevi ai foştilor şcoli vor face naveta la unităţi de învăţământ cât de cât apropiate şi pentru realizarea acestui deziderat, vor fi scoase, din pământ, din iarbă verde, noi sume imense pentru …achiziţionarea de microbuze şcolare. Aşa se vor întâmpla în curând lucrurile la Dobârceni, unde există numeroşi elevi care vin de la Murguţa, câte 7-9 kilometri pe jos, pentru a urma ciclul gimnazial. “Fiindcă la şcoala din Brăteni sunt copii puţini, aceasta se va închide şi elevii de acolo vor fi redistribuiţi la şcoala centrală. Pentru rezolvarea acestei probleme s-a întocmit deja un program de dotare cu microbuze a localităţii, reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean asigurându-ne că acestea vor ajunge la noi în cel mai scurt timp. Vor fi maşini bune, noi, care vor înlocui vechile autoturisme ARO prăpădite, şi care vor asigura transportul copiilor din localităţile Murguţa, Cişmăneşti şi Brăteni”, susţine profesorul Ghiţă Găman, directorul coordonator al Şcolii Dobârceni. Mult mai simplu au fost rezolvate lucrurile în comuna Hăneşti, mai ales că aici există aproape 20 de copii din satele Sarata Basarab şi Borolea care trebuie să ajungă zilnic la cursurile Şcolii de Arte şi Meserii. “Avem în dotarea Primăriei un ARO - care este de fapt şi singurul nostru mijloc de transport - şi îl folosim, zilnic, pentru aşa ceva. Am făcut la rândul nostru, la Inspectoratul Şcolar Judeţean, demersuri pentru dotarea cu un microbuz, dar până în prezent nu avem din această direcţie decât promisiuni. Aşa că apelăm şi în continuare la vechiul nostru ARO, aşa bun, rău cum este”, ne-a spus Costel Matei, primarul comunei Hăneşti. (Gabi GOMBOŞ)