Ieri, la Lunca, s-a desfăşurat cea de-a V-a ediţie a Festivalului harbuzului. Învingând seceta care a ars pur şi simplu pământul de-a lungul şi de-a latul râului Sitna, învingând seceta financiară care hălăduieşte prin bugetul primăriei, primarul Marcel Marcu a reuşit să organizeze festivalul şi în acest an.
Cu banii donaţi de harbuzari, cu cei strânşi de pe la patronii mai mărunţi sau mai răsăriţi de prin comună, cu ce-a mai aprobat consilierii locali s-a adunat o sumă frumuşică şi care a permis ca festivalul să se desfăşoară numai pe parcursul zilei de 29 august şi nu vreme de două zile cum s-au desfăşurat ediţiile anterioare.
La un aşa eveniment Lumea lu Rotundu nu putea lipsi, aşa că am filmat un reportaj care va fi difuzat pe TeleM sâmbătă, de la ora 19.00.
La ediţia din august 2010 am realizat un reportaj intitulat Harbuzarii şi care a cuprins secvenţe din derularea evenimentului. De această dată mi-am construit reportajul pe seama evenimentelor care se consumă prin culisele organizării şi desfăşurării unui astfel de festival.
Ne-am prezentat la faţa locului de la primele ore ale dimineţii, când toată echipa organizatoare, în frunte cu primarul, muncea de zor la ridicarea scenei, aşezarea mobilierului în corturile unde urma să ia masa invitaţii, consolidarea corturilor şi amplasarea în puncte strategice ale WC-urilor ecologice.
De la primar am aflat că printre invitaţi se află şi două nume celebre ale muzicii populare româneşti: bucovineanca noastră mult îndrăgită Sofia Vicoveanca şi moţul care-i ridică pe români în picioare şi-i face să fie mai mândri ca oricând că sunt români, Nicolae Furdui Iancu şi formaţia sa Crai Nou.
De la judeţ îşi anunţase prezenta Florin Ţurcanu, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani şi alţi câţiva şefi mai mărunţi. N-am ratat ocazia de a da o raită şi pe la bucătăria de campanie, unde am descoperit că bucătarul şef era un bărbat asistat de o întreagă echipă de gospodine care nici în ruptul capului n-au vrut să recunoască statutul lor de funcţionar în primărie.
În ceaunul mare cât o zi de post fierbea fasolea iar alături, într-un ceaun mai redus în dimensiuni, se rumenea costiţa afumată. Am mai mirosit şi existenţa bucăţilor de pastramă din carne de oaie, după care ne-am dus să dialogăm cu harbuzarii.
Partenerul de dialog ne-a fost Gheorghe Olenic, harbuzar fruntaş, căci a cam cules în fiecare an câte un premiu. De la el am aflat că harbujii de anul acesta sunt dulci la miez, zemoşi şi foarte dolofani. Chiar dacă seceta a făcut ravagii, pe coasta de deal din apropierea Odăii Vechi, unde luncanii îşi au bulgăriile, a mai dat câte o bură de ploaie.
Când credeam că totul este bine şi harbuzarii mulţumiţi de recoltă, a dat năvală peste camerele de filmat o doamnă Braşoveanu, care ni s-a plâns că ciorile au cam dat iama printre harbuji, ciugulindu-i, producând pagube importante. Femeia voia musai ca cineva să stârpească ciorile.
N-au reuşit primarii de Botoşani să stârpească ciorile din Parcul Eminescu, care la recentul Festival al Verii croncăneau la întrecere cu artiştii de pe scenă, darămite să reuşească o astfel de ispravă un biet primar de comună care nici n-are puşcoi de vânător!
N-am ratat ocazia de-a filma o secvenţă şi cu un ţigan gablonzar. Omul venise tocmai din Tg. Frumos să vândă copiilor de români săbii din plastic, fel de fel de pistoale, puşti şi mitraliere, toate expuse strategic ca să atragă atenţia copiilor şi să-i sâcâie pe părinţi să le cumpere măcar o puşcă automată dacă nu o mitralieră americană.
Mai vindeau ţiganii şi fel de fel de jucării din plastic sau cârpe, articole aduse din import. Dacă pe patronii magazinelor de jucării inspectorii de la Protecţia Consumatorilor îi verifică minuţios şi-i amendează pentru că vând jucării cu muchii ascuţite, fără indicarea vârstei copilului şi alte mofturi, pe ţigani nu-i verifică nimeni. Cică un astfel de control ar fi discriminatoriu şi s-ar lăsa cu scandal la UE.
Nu ştiu cum se face, dar comercianţii români sunt controlaţi, amendaţi, taxaţi şi impozitaţi iar ţiganii sunt scutiţi de toate aceste reguli fireşti în practicarea unui comerţ civilizat. Cică aşa cere drepturile omului. Măi, să fie!
I-am lăsat pe ţigani şi am dialogat un pic cu actorul Florin Aioniţoaie, cel care a asigurat prezentarea programului la toate ediţiile festivalului. Trebuia să-l bag şi pe el în seamă că artiştii sunt firi sensibile şi nu-i bine să te pui rău cu ei.
Hurmuz cu toate scrâncioburile lui, de la trenuleţ la paraşute mai maci sau mai mari era şi el prezent. Cică să-i bucure pe copii dar şi pe cei mai mari, care după două,trei beri cu siguranţă că vor vrea să se dea cu paraşuta cea mare, că le dă senzaţii tari, de vitejie, la coborâre urmând a se da cocoşi în faţa gagicilor.
Am trecut şi pe la grataragii. Un patron local, pe nume Maxim, vindea mici aduşi de la un producător din Botoşani. Bieţii mici nu împrăştiau în jur acel miros care să te leşine la stomac. Se pârpâleau pe grătar fără să lase pic de zeamă sau grăsime, semn că erau din carne tocată care nu văzuse mujdeiul de usturoi, ceva boia de ardei iute, ceva zeamă de oase, cimbrişor şi un pic de potiş, ca să-l facă dolofan. Nici pe la celelalte grătare micii nu miroseau ca verii lor din regimul comunist, rumeniţi pe grătar la 1 Mai şi 23 August, care cereau apoi să tot bei bere ca să-ţi ostoieşti iuţeala din cerul gurii.
Profesoara Tănase, directorul Şcolii Lunca, ne-a prezentat formaţiile artistice formate din elevii de clasa I-a până la cei de-a VIII-a, echipele care, potrivit spuselor sale au cules ceva premii pe la concursurile la nivel de judeţ şi naţional.
După ce primarul Marcel Marcu a rostit cuvântul de deschidere, invitând harbuzarii să-şi cântărească dolofanii pentru a se stabili primii trei premianţi, noi ne-am strâns calabâcul şi am plecat, nu fără a mai privi odată spre ceaunul cu fasole. Poate la anul vom avea mai mult noroc şi o să mâncăm două porţii de fasole, să ne scoatem pârleala.