Domnule Preşedinte,
Domnilor Deputaţi,
Cerusem cuvântul la discuţia generală şi aşa s-o făcut că mi s-o înăduşit glasul şi mie şi altora dintre Dvs., aşa că cuvântarea, pe am voit să o ţin, are să iasă chinuită. Decât ţin şi eu să spun părerea mea şi dacă mă credeţi, nu este părerea mea, ci e părerea acelora, pe care îi reprezint aici.
Noi sătenii nu urâm evreii ca oameni, pentru că şi ele sunt făpturi ale lui Dumnezeu Sfântul şi ca orice făptură omenească se hrăneşte, ca să trăiască să nu moară.
Dl. A.C. Cuza Când munceşte!
D-l David Şerpeanu Mă iertaţi d-le Cuza, dar ar fi unii, care ar crede că ne-am sfătuit împreună.
Dar nu-i putem iubi pe toţi, pentru felul cum se poartă ei cu ţara asta, care-i hrăneşte mai bine decât toate ţările, cari ne impun nouă împământenirea lor.
Domnilor Deputaţi, care dintre Dvs, n-aţi vrut de mult să le daţi drepturi evreilor cinstiţi, muncitori, chiar înainte de războiu, dar, încă acum după războiu, când ziceţi Dvs. că şi-au făcut datoria: unii acolo pe front, alţii dincoace cu… „benefaceri”, treaba lor.
Dar dacă aceştia ni-s „dragi” nu putem să-i iubim pe aceia, care au dezertat şi când erau luptele mai grele au păşit munţii la duşman, au trecut Prutul şi Nistrul la „prieteni”, dacă se pot numi prieteni şi au aţâţat focul contra noastră.
Şi astăzi, dacă nu mă înşel, multe amărăciuni pe care le îndurăm, poate li’ndurăm şi pe urma unora ca aceia.
D-lor, după slaba mea pricepere, în toată această lege, eu n-am găsit o piedică prin care să’nlăturăm pe aceia, care ne-au pricinuit atâtea nenorociri. Oleacă di mângîiere par’că ne-ar da alinatul de sub paragraful 6 al art-1 care zice:
„Cei ce s-ar dovedi că au purtat armele contra ţării etc.” Şi aici vă întreb, cum se poate dovedi că au purtat armele contra ţării?
Sunt unii, care n-au purtat chiar arma, dar au purtat vorba, le-au arătat potecile, le-au spus semnalele, în sfârşit, au făcut tot ce-au putut, s-ajute duşmanul.
Acelora li se dă drepturi?
Nu ştiu dacă li se acordă, dar vă spun drept, că nu numai noi ţăranii, dar chiar evreii singuri sunt contra acestora, căci iată ce ne spune un evreu care a făcut mobilizarea de la început până la sfârşit în Reg. Războeni No. 15 şi o fost rănit de 3 ori:
„Pentru ce am luptat eu în Transilvania şi în toţi Carpaţii de la Bicaz până la Soveja dacă nu mă pot hrăni din pricina celor, ce au dezertat în Rusia şi în alte părţi şi au făcut „gheşefturi”, şi-au umplut buzunarele cu bani şi au venit acasă şi fac înainte gheşefturi, iar eu sărac, nu mă pot hrăni…”
Şi dacă n-am măcar mângâierea sufletească că peste câtva timp legile ţării româneşti au să mă deosebească pe mine de aceia, adică o să am eu mai multă trecere în faţa legilor decât aceia. Şi atunci dacă chiar un evreu ca acela o zis vorba iasta să vă gândiţi Dvs. ce zic sătenii, care de veacuri întregi au luptat pe pământul ista sfânt, pentrucă-l au moştenire dela părinţi şi strămoşi şi sfinţit prin sângele pe care generaţiile de laolaltă l-au vărsat, apărându-l?
Ce-au să zică aceia cari au fost în rândul întâiu la necazuri, când la alegerile viitoare cei care au stat în spatele lor, au să vină în fruntea lor, iar ei vor sta să asculte dela spate.
Şi de aceia iată ce credeam eu că drept ar fi fost ca parlamentul ista să vie odată cu legea asta şi cu o lege pentru acordarea dreptului de vot, acela pe care îl cer sătenii şi pe urmă şi după ce le-aţi acordat lor drepturi să spuneţi: „Măi băieţi v-am dat vouă drepturi, hai să dăm şi la ceilalţi căci au dreptate şi ei”.
Atunci, cred, nu s-ar fi întâmplat nici nemulţumiri la sate, să vă bănuiască bunacredinţă a dvs. şi nici, cred, atâta paradă de vorbă cât se face cum în parlamentul ista nu s-ar fi făcut.
Cei care m-au trimis pe mine aici, în Sfatul Ţării, doresc ca înainte de a se dizolva acest parlament să fi venit dvs. cu reforma electorală, care dealtminteri ştiu că este în programul dvs. şi să daţi drepturi şi acelora cari de atâta vreme cu dreptate le cer. (Aplauze).
Cam astea am avut de pus, celelalte, nu şi-ar mai avea rostul acum la discuţia pe articole, pentru că nu mă lăsaţi dv.