Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Infracţiuni
Anunţuri
Economic
Fapt divers
Editorial
Învăţământ
Administraţie
Social
Sindicate
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Mondene
Reportaje
Comentarii
Religie
Publicitate
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
11028
De la 07 Ianuarie 2003
122896677

Drama unei familii de la periferia oraşului Flămânzi

  • 4 March 2008, 23:00
Situaţia dramatică a unei familii din “cartierul” Cordun, în care o mamă transformată în “legumă” şi cinci copii fără nici un ajutor trăiesc fiecare cum pot, mai mult de pe urma vecinilor, ne-a fost adus la cunoştinţă la sfârşitul săptămânii trecute, motivându-ne să facem o anchetă jurnalistică la faţa locului. Nici nu am ajuns bine în cartierul îndepărtat, în care doar faptul că ploaia ocolise zona câteva zile bune, ne-a permis să intrăm cu maşina, că am şi fost contactaţi de câţiva vecini care, aflând ce căutăm pe acolo, ne-au cerut din suflet să facem tot ceea ce putem pentru a ajuta familia Aionicesei.
O casă nefinisată, care nici nu stă să cadă dar nici nu a fost reparată de ani şi ani de zile, situată pe un teren în pantă şi neîmprejmuit de vreun gard, este locuinţa în care îşi duc traiul, de pe o zi pe alta, cele şase suflete ale familiei, sau, mă rog, şapte, dacă îl punem la socoteală şi pe capul familiei, plecat în prezent la muncă în străinătate. Lucrul care frapează de la primul contact este contrastul dintre deranjul casnic omniprezent şi civilizaţie, mai precis nepotrivirea care există între antena satelit ce “alimentează” televizorul color şi geamurile interioare crăpate şi lipite cu scoci sau ferestrele exterioare, în care sticla a fost înlocuită cu folii de plastic.
Întâmpinaţi de fata cea mare a familiei, Cornelia Aionicesei, despre care aflăm că are 19 ani şi că, de patru ani, de când mama sa este bolnavă, a renunţat la şcoală ca să se îngrijească de casă, pătrundem într-o încăpere modestă, care ţine loc şi de dormitor şi de bucătărie, în care pătura acoperă unicul geam, în loc de perdea. Discuţia demarează destul de greu, copii, la început suspicioşi, devenind mai comunicativi abia la vederea aparatului de fotografiat şi după ce le promitem că o să-i “tragem în poză”.
În cele două camere din cele patru ale casei, celelalte având nevoie de reparaţii majore, trăiesc, alături de Cornelia şi de Viorica, mama bolnavă, încă patru suflete, respectiv Alina, de 13 ani, elevă în clasa a V-a la Şcoala nr. 2 Cordun, Ionela, de 8 ani, elevă în clasa I-a la aceeaşi unitate de învăţământ, Ionuţ, de 7 ani, care frecventează grădiniţa locală şi Mădălina, de 4 ani, cea care se învârte tot timpul printre picioarele celorlalţi.
Din dialogul purtat cu Alina şi Cornelia am aflat că în anul 2004 mama lor, Viorica, a făcut “o criză de nervi” care a transformat-o într-o persoană care, practic, vorba vine că mai trăieşte. “Cei de la Spitalul de Psihiatrie Botoşani, unde a fost internată de mai multe ori, susţin că nu au ce să-i facă. Vedeţi şi dumneavoastră, în ce poziţie o aşezi, aşa rămâne, dacă o laşi culcată în pat tot timpul, aşa stă şi ziua şi noaptea. Nu vorbeşte, nu schiţează un gest, mănâncă sau se schimbă numai dacă îi dai, dacă te ocupi de ea. Când priveşte la găleata cu apă ştim că i-e sete şi tot aşa”, povesteşte Cornelia Aionicesei, în responsabilitatea căreia se află acum şi mama bolnavă şi întreaga gospodărie.
Îmbrăcată într-un trening roşu, cu părul recent vopsit într-o culoare cărămizie, tânăra nu recunoaşte nici în ruptul capului că familia abia se descurcă cu banii, singura sa sursă de venit fiind alocaţiile, care abia totalizează 1,8 milioane lei vechi. “Tata a plecat la începutul acestui an în Spania iar după două luni ne-a trimis 250 de euro. Ne mai ajută şi bunica, deşi nici ea nu are pensia prea mare, cu ce mai luăm de la alocaţii, ne descurcăm”, susţine Cornelia, deşi recunoaşte că, în spatele casei, grădina de zarzavaturi este practic inexistentă şi că nici un glas de orătanie nu se aude prin curte.
“Copiii sunt cuminţi, ne înţelegem foarte bine şi nu am nici un fel de probleme cu ei. Mai rău e când e tata acasă, că atunci când bea, cam face scandal”, susţine tânăra, privind parcă într-o doară spre plita minusculă, înnegrită de fum, la care găteşte în prezent deoarece “aragazul s-a stricat”. “De ce avem nevoie? De alimente şi de lemne, cu hainele ne mai ajută vecinii”, ne spune încet tânăra, privind undeva departe, prin nailonul murdar al ferestrei. Paradoxal este faptul că această familie, a căror membri nu beneficiază nici de pensie de handicap, nici de vreun ajutor social sau de vreun alt sprijin din partea primăriei, nu îşi face cunoscute problemele, nu se plânge autorităţilor, nu a făcut demersuri în acest sens. ,b>“După ce vecinii au sesizat cazul, anul trecut au venit la noi doi oameni de la primărie (unul fiind inspectorul cu probleme sociale Dan Rebeciuc – nota redacţiei) au văzut-o pe mama, au discutat cu noi şi-au promis că ne rezolvă ei problemele, dar de atunci n-am mai primit nici o veste de la ei. Tata s-a supărat foarte tare că, fiind plecat, n-au stat de vorbă şi cu el, dar a refuzat să se ducă la primărie să-i caute sau să se plângă”, ni se mai spune. Ieşim în stradă, trecând din nou pe lângă antenă dar şi pe lângă o frânghie cu rufe curăţele, pentru a sta de vorbă cu vecinii, care, după cum se vede, cunosc foarte bine cazul Aionicesei şi familia.
“Viorica a mai avut o soră, tot bolnavă cu capul, a şi murit din cauza asta, şi o bunică la fel”, aflăm de la o localnică, în timp ce alta nu uită să ne spună că boala mamei transformată în “legumă” la vârsta de doar 36 de ani, “se datorează băuturii, de care nu a vrut sau n-a putut să se lase. După ce a fost internată de mai multe ori la Psihiatrie, Viorica lua tratamentul cu alcool, mergea la câmp, la un capăt lua pastilele, la altul trăgea un pahar de rachiu. La un moment dat a luat-o razna rău, îşi fugărea copii de acasă cu toporul, apoi, într-o zi a căzut şi de atunci nu s-a mai mişcat.. Păcat de bărbat-său, care acum plânge că femeia lui nu-i nici moartă nici vie. Nici nu poate face cu ea nimic, dar nici nu poate să-şi ia altă soţie”, atinge o altă reprezentantă a “gurii satului” un punct extrem de sensibil.
“Fata asta mare se ocupă ea de maică-sa şi de ceilalţi copii într-un fel, dar are şi ea bubele ei. Umblă lela cu băieţii, fumează şi îşi vopseşte părul în fiecare lună în altă culoare, primeşte în casă tot felul de bărbaţi, mulţi dintre ei însuraţi, nu vreau să spun mai multe, da am văzut şi auzit destule”, mai suntem informaţi. “Le-a trimis tatăl lor bani din Spania, dar ei şi-au pus antenă satelit, au luat o mobilă, un covor de câteva milioane. Au cheltuit banii aiurea, în loc să-şi facă provizii, să mai repare ceva la locuinţă. Copii nu duc lipsă de mâncare, îi mai ajutăm şi noi, vecinii, cu un castron de ciorbă, cu un sac de haine, problema e că nimeni nu se ocupă de ei şi că le lipsesc cei şapte ani de acasă”, completează Eugenia Costache, o rudă a familiei Aionicesei, care stă imediat peste drum.
Următorul popas l-am făcut la Şcoala cu clasele I-VIII Cordun, unde am discutat cu învăţătoarea Ana Teodorescu, în clasa căreia se află Ionela Aionicesei. “Pentru o elevă de clasa întâi se descurcă destul de bine. Scrie frumos, judecă bine la exerciţiile de matematică, dar se vede că nu are nici un sprijin, că la domiciliu nu se ocupă nimeni de ea. Se încadrează în nivelul mediu al clasei dar s-ar putea ridica spre bine dacă ar lucra şi acasă. Dar când vrea, scrie chiar foarte frumos. În rest, e o fată liniştită, care nu mi-a creat niciodată probleme, nu are un comportament ieşit din comun şi se încadrează bine în colectiv”, ne spune învăţătoarea Ionelei.
Din câte am înţeles, cei de la şcoală nu cunosc prea multe lucruri despre situaţia gravă cu care se confruntă familia Aionicesei, dar şi acest lucru poate fi pus pe rezerva pe care o au cei cinci copii faţă de persoanele străine, pe frica lor de a nu fi despărţiţi de vreo autoritate tutelară. Mergând şi mai departe pe firul cazului, ne-am oprit la Primăria Flămânzi unde, conform aşteptărilor, am descoperit că – nici aici – nimeni nu este la curent cu situaţia mamei paralizate şi a celor cinci copii. Cum singurul care putea să ne spună ceva, inspectorul cu probleme sociale Dan Rebeciuc, se afla în concediu de odihnă, am discutat cu referentul cu probleme sociale, Georgeta Brânză, care a recunoscut din capul locului că nu cunoaşte situaţia familiei Aionicesei, acesta nefiind monitorizată oficial.
“Dacă mama copiilor se află în situaţia prezentată, familia ei, pentru a obţine un grad de handicap, trebuie să se adreseze Comisiei Judeţene de Stabilire a Gradului de Handicap de la Botoşani. Asta înseamnă uzură mare, acte întocmite, drumuri la specialist, evaluare la medic, cheltuială şi timp pierdut, iar de toate astea trebuie să se ocupe cineva din familie. Noi îi putem ajuta să întocmească documentaţia, dar cei din familie, respectiv copii cei mari sau tatăl, sunt cei care trebuie să facă toate aceste lucruri”, ni s-a spus. La rândul său, secretarul Paraschiva Viciriuc ne-a informat că “oficial, nimeni nu ne-a sesizat asupra acestui caz. Noi nu avem în competenţa necesară să facem deplasări la spital, cu bolnavul, de toate acestea trebuind să se ocupe familia”. Despre copii însă, nimeni nu ne-a spus vreun cuvânt.
Fără a acuza pe nimeni de rea voinţă, cunoscută fiind reticenţa sau frica celor din familia Aionicesei de a se adresa autorităţilor locale, credem totuşi că instituţiile abilitate ar trebui să se ocupe mai mult de situaţia prezentată, măcar pentru îmbunătăţirea vieţii celor şase suflete. Altfel, în pofida ajutorului vecinilor şi a banilor, cât or fi ei de mulţi, trimişi de părinte din străinătate, lucrurile ar putea scăpa serios de sub control. “Cazul Aionicesei”, aflat încă în stare latentă, ar putea deveni disperat, producând în conştiinţa şi comportamentul copiilor, din cauza lipsurilor şi a unui sprijin adecvat, serioase traume sufleteşti, greu de uitat şi imposibil de vindecat mai târziu. (B.P.F.)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Viol de proprietate rămas în aşteptare
Vinde apartamentul acceptând un avans modest
Comentariul comentariilor (LXVI)
(Ioan Rotundu)
Vor derula activităţi comune cu cei din Italia, Turcia şi Portugalia
Primarii se plâng că nu au specialişti pe domeniu de urbanism
Copiii cu nevoi speciale nu au bani să meargă la Filarmonică
Furtună se laudă, electoratul va decide
Lucrătorii de la Edilitare vor avea de transpirat, nu glumă
Salbă de posturi vacante la Primăria Botoşani
Fermierii pot accesa fonduri nerambursabile pentru agricultură
LSI va participa la un miting în capitala Sloveniei
„Şcoala mea protejează mediul!” la a II-a ediţie
Profesorii evaluatori vor participa la cursuri de formare
Taxă pe examenul de bacalaureat
Concurs pe teme religioase pentru nevăzători
Lecţii pentru actori
Număr dublu de contravenţii aplicate de agenţii comunitari
Interpelare adresată de senatorul Ţâbuleac ministerului Ludovic Orban
Aylin Cadîr crede că e lesbiană
Guvernul Tăriceanu încalcă, încă o dată, legea
Horoscop
Olteanul cel viclean şi avocatul păcălit
Ofertă pentru C.O. în străinătate
Program TELE’M Botoşani, miercuri, 5 martie
Să nu ne îmbătăm cu apă rece
Ioan Rotundu
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog