Duşmănie creştină între politicianul Furtună şi preotul Irimia

Cornel Furtună, preşedintele Partidului Popular Creştin şi Democrat Botoşani dar şi prof.dr. în fizică, director al Şcolii nr. 1 Botoşani se află într-o duşmănie cruntă, pe viaţă şi pe moarte, cu preotul paroh al bisericii „Sf. Nicolae” Dan Irimia. Totul a pornit de la faptul că Furtună a cumpăra o suprafaţă de teren, vecină cu biserica, fără a avea asigurată şi calea de acces corespunzătoare. Terenul a fost cumpărat în anul 1999, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul public „Cornelia Agache” la data de 10 mai1999. Prin contract s-a prevăzut drept cale de acces o alee largă de doi metri, situată pe terenul vânzătorului. Între timp, proprietarul a vândut şi restul de teren vecinului Arsinei. Proaspătul proprietar i-a închis lui Furtună calea de acces spre terenul său. Cei doi s-au judecat pentru servitute de trecere în favoarea lui Furtună. Absolvent şi al facultăţii de drept, Furtună şi-a apărat singur interesele. La Judecătoria Botoşani, pentru a da o soluţie cât mai corectă, judecătorii s-au deplasat la faţa locului şi au ajuns la concluzia că Furtună va avea cale de acces la propriul teren prin terenul proprietatea lui Arsinei. Nu la fel au crezut de cuviinţă judecătorii de la Curtea de Apel Suceava, care i-au respins lui Furtună dreptul la servitute. Şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat că recursul promovat de Furtună nu este fondat. Rămas fără nici o posibilitate de acces la terenul cumpărat, în 2004 Furtună reia drumul Golgotei justiţiei româneşti pentru a obţine dreptul la o cale de acces. În cererea introdusă la Judecători Botoşani el oferea două variante de rezolvare a conflictului: prin proprietatea familiei Teodorescu, cu teren la schimb, sau prin curtea bisericii „Sf. Nicolae”, tot cu teren la schimb. Din nou judecătorii s-au deplasat la faţa locului. Concluzia lor a fost că Furtună va putea avea acces la terenul său, trecând prin curtea bisericii, în care scop i se va crea o alee de acces. Totodată Furtună urma să suporte faţă de biserică şi o despăgubire în justă valoare, fie prin teren la schimb, fie contra cost. Cel puţin aşa rezultă din sentinţa civilă a Judecătoriei Botoşani pronunţată în 20 decembrie 2004. Preotul Dan Irimia n-a fost de acord cu soluţia judecătorilor şi au declarat recurs. Prin decizia 82/A/31 ianuarie 2006, Tribunalul Botoşani respinge recursul preotului. Decizia fiind definitivă, Furtună o investeşte cu formulă executorie şi apelează la serviciile executorului judecătoresc Dinu Secrieru. În ziua de 26 mai a.c., executorul Secrieru se prezintă la biserica „Sf. Nicolae” şi bate ţăruşii care au delimitat aleea de acces prin care Furtună să poată ajunge la terenul său. Furtună s-a şi apucat de amenajarea aleii. Chiar şi protopopul Lucian Leonte, care s-a deplasat la biserică, recunoaşte că Furtună are dreptul la servitute şi că biserica este cea obligată să i-l asigure. Numai că preotul Irimia a smuls ţăruşii bătuţi de executorul judecătoresc şi i-a interzis lui Furtună să mai calce prin curtea bisericii. Furtună reclamă situaţia la Poliţia Botoşani, acuzându-l pe preot de încălcarea art. 220 şi 271 C.p., respectiv tulburarea de posesie şi nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti. O echipă de poliţişti se deplasează la faţa locului şi constată că cele reclamate de Furtună corespund realităţii. Preotul Irimia este atenţionat să respecte cele stabilite prin hotărârile judecătoreşti. În replică, preotul Dan Irimia susţine că el a declarat recurs şi că se opune aplicării hotărârii judecătoreşti, aşteptând soluţia din recurs. Ce nu vrea preotul să înţeleagă, este că decizia Tribunalului Botoşani fiind definitivă şi executorie, recursul său face parte din căile extraordinare de atac şi nu este opozabil punerii în executare a deciziei 82/A/31 ianuarie 2006. O scrisoare a preotului Dan Irimia adresată executorului Secrieru face un pic de lumină asupra întregii afaceri. În fond, opoziţia înverşunată a preotului este motivată de posibilitatea acestuia de a stoarce de la Furtună anumite sume de bani. Iată şi un fragment din scrisoare, edificator în acest sens: „Ar mai fi soluţia închirierii prin notariat numai familiei Furtună, nu şi altor persoane. Preţul acestei chirii ar putea fi 2000 euro anual, sau 1000 euro anual şi cu teren la schimb metru pe metru. Chiria ar putea fi plătită în avans, iar la cheltuielile acestei modificări teritoriale să contribuie şi familia Furtună. Găsim fiabilă şi soluţia cointeresării într-o afacere profitabilă la care să adere oricare dintre vecini contribuind cu cale de acces, etc.” Este limpede că din întreaga tevatură câştigul financiar este cel ce se vrea hotărâtor şi nicidecum autoritatea de lucru judecat. Cornel Furtună, ca preşedinte PPCD, se călăuzeşte după doctrina creştin-democrată. Preotul Irimia, ca slujitor al Domnului, ar trebui să se călăuzească tot după morala creştină. Din păcate, nici unul dintre cei doi n-a demonstrat toleranţă şi înţelegere, aşa cum cere morala creştină. În ce-l priveşte pe preot, menirea sa de sfătuitor spiritual este întunecată de dorinţa de îmbogăţire prin orice mijloace. Cert este că Furtună nu poate să fie proprietarul unui teren la care nu are acces. Până la urmă legea îşi va impune voinţa pământeană. Dezamăgirea, în cazul de faţă, vine din partea preotului care n-a reuşit să demonstreze că ceea ce propovăduieşte în biserică aplică cu sfinţenie şi în viaţa profană. Furtună poate fi un păcătos, poate greşi în faţa lui Dumnezeu, dar preotului nu-i este permis aşa ceva.