Ieri, pe postul de radio Europa FM, jurnalistul Moise Guran, în cadrul emisiunii sale România în direct a pus în discuţie condamnarea torţionarului Alexandru Vişinescu la 20 ani închisoare şi a cerut celor care au intrat în dialog să spună dacă l-ar ierta pe acesta de puşcărie s-au l-ar trimite după gratii la vârsta de 91 de ani.
A mai afirmat Moise Guran că procesul lui Vişinescu a fost adevăratul proces al comunismului şi că prin condamnarea sa s-a condamnat de fapt regimul comunist.
Guran are dreptate doar parţial când spune că prin condamnarea lui Vişinescu s-a condamnat de fapt regimul comunist.
Vişinescu a fost doar un servitor al regimului comunist pus să facă treburile murdare, adică să-i omoare în chinuri inumane pe foştii lideri politici liberali şi ţărănişti, printre care şi marele om politic Ion Mihalache.
În proces, alături de Vişinescu, trebuiau să apară şi şefii lui de mai sus, dacă mai sunt în viaţă, şi demnitarul comunist care a coordonat activitatea penitenciarelor în acele vremuri.
Ce-a făcut Vişinescu la penitenciarul din Râmnicu Sărat au făcut şi ceilalţi comandanţi de la Piteşti, Aiud, Gherla, Sighet etc. până când Ceauşescu a hotărât în anii 1963 1964 eliberarea din închisori a tuturor deţinuţilor politici care au supravieţuit regimului criminal practicat şi legalizat prin politica de stat din acea vreme.
Câtă vreme Ion Iliescu se bucură de libertate şi privilegii constituţionale câştigate prin fraudă morală şi nu va răspunde pentru morţii din decembrie 1989 şi din mineriadele ulterioare, nu putem vorbi de o condamnare a comunismului în esenţa lui umană.
Revenind la condamnarea lui Vişinescu, majoritatea celor intraţi telefonic în direct au declarat că torţionarul, chiar dacă are 91 de ani şi abia se mai poate mişca, trebuie încarcerat şi chinuit aşa cum a făcut şi el cu deţinuţii din penitenciarul unde a fost comandant.
Justiţia şi-a făcut datoria şi a rostit sentinţa. Executarea sentinţei este o problemă de ordin social. De nivelul civilizaţiei la care ne aflăm, de principiile etice şi morale după care ne călăuzim. Încarcerat, Vişinescu va muri în câteva luni. La vârsta sa nu cred că mai conştientizează ce i s-a întâmplat. Comportamentul său pe timpul procesului şi în relaţiile cu jurnaliştii a fost a unui bătrân senil şi irascibil care în viaţă nu s-a bucurat de o educaţie care să-i fi permis să înţeleagă rostul omului pe pământ.
Interesant a fost că acei care cereau încarcerarea invocau numele lui Dumnezeu şi valorile creştine. Religia fondată de Iisus Hristos se bazează pe iubire şi iertare şi nu pe răzbunarea prin violenţă. Cei în cauză n-au reuşit să-şi învingă dorinţa de răzbunare în favoarea principiilor moralei umaniste. Ei sunt creştini declarativ şi păcătoşi prin dorinţa faptelor.
Un popor civilizat nu cere răzbunarea după principiul biblic dinte pentru dinte ci dă dovadă de toleranţă şi umanism, de raţiune. Încarcerarea unui bătrân de 91 de ani care face pe el nu înseamnă că i-am răzbunat pe cei pe care el i-a omorât în chinuri. Înseamnă că şi noi suntem la fel ca şi acest Vişinescu. Putreziciunea morală din noi încercăm s-o acoperim prin a ne declara creştini şi iubitori de Dumnezeu. Amarnică amăgire sufletească de vreme ce un caz precum ce al lui Vişinescu ne dă de gol şi scoate la vedere adevăratul nostru nivel de civilizaţie la care am ajuns, modul în care reacţionăm atunci când se pune problema să alegem între primitivul imbold al răzbunării şi cel al umanismului tolerant de factură modernă ca dovadă a gradului de civilizaţie la care a ajuns un popor, o naţiune.
Emisiunea lui Guran de ieri a demonstrat că suntem corijenţi la capitolul umanism, ca să nu spun repetenţi şi că suntem încă departe de valorile civilizaţiei umane actuale existentă în statele dezvoltate.Părerea mea!