Zilnic aflăm din media locală ce măsuri punitive au luat cei de la Mediu cu indisciplinaţii în materie de protecţie a mediului înconjurător. Aflăm de comercianţi sancţionaţi că au aruncat gunoiul la poarta unităţii, că au deversat zerul de la lăptărie în nu ştiu ce pârâu ce seacă încă din primăvară, că un primar neportocaliu n-a amenajat oarece groapă de gunoi şi multe alte lucruri trăsnite. Nimic însă de lucrurile serioase ale mediului, de acele lucruri ce constituie mărturii vii ale darurilor primite de la natură şi pe care ar trebui să le îngrijim cu sfinţenie.
Pe vremea când încă Aniculăese era preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, a luat fiinţă Rezervaţia naturală Emil Racoviţă, având scopul de a proteja flora şi fauna de pe malul Prutului, începând din aval cu Bădărăi Santa Mare şi până în amonte la Oroftiana. Un an sau doi a ţinut minunea cu protejarea zonei. Dacă cei de la Mediu ar reface traseul protejat, ar constata cu uimire că pe malul Prutului au apărut cabane şi bordeie pescăreşti, puncte de agrement amenajare fără autorizaţie, s-au desţelenit terenuri în lunca protejată de la Româneşti, se taie sălcii şi arbori protejaţi. Cât despre mizeria pe care apele Prutului o aruncă la mal în timpul cât sunt umflate de ploi, n-avem a mai comenta, că aruncăm vorbe în zadar.
Să părăsim apele Prutului şi să pătrundem în interiorul judeţului, pentru a inventaria starea parcurilor protejate. Vreo 14 la număr, aceste parcuri sunt răspândite pe întreg cuprinsul judeţului . Un astfel de parc a existat şi la Strahotin Dângeni, în grădina conacului boieresc al lui Mavrocordat. Numit parc dendrologic, aici erau o serie de arbori ocrotiţi prin lege, ei fiind unicat în zona de Nord a Moldovei. Au fost tăiaţi, inclusiv cu concursul unui agent de la postul de poliţie Dângeni. Toată lumea cunoaşte ce s-a întâmplat cu acest parc, numai cei de la Mediu n-au aflat, de vreme ce n-au declanşat nici o anchetă şi n-au luat nici o măsură. Devastate au fost şi parcurile din Mihăileni, Brăeşti, Miorcani etc. Culmea, primăriile pe raza cărora există aceste parcuri habar n-au că ele sunt obiective de mediu protejate prin lege. Poate că au şi dreptate. Au trecut 12 ani de când consilierii judeţeni au adoptat hotărârea, iar de atunci nimeni nu i-a mai întrebat de soarta acestor parcuri. Uitarea a intervenit firesc, când în mod nefiresc instituţiile abilitate ale statului nu şi-au îndeplinit obligaţiile.
Intrarea noastră în Europa s-a făcut sub zodia ameninţărilor, a amenzilor, a sancţiunilor de ordin penal vizând sectorul producţiei alimentare, a comerţului cu astfel de produse, a sacrificării animalelor şi a valorificării produselor din gospodăriile individuale, de parcă existenţa Europei ar fi depins, de acum înainte, de toate aceste inadvertenţe existente în viaţa economică a românilor. În numele protecţiei Mediului, premierul Tăriceanu se încăpăţinează să menţină aberanta taxă impusă aducerii în ţară a autoturismelor second-hand. Dar nimeni nu vrea să vadă bârna existentă deja în ochii noştri: degradarea irecuperabilă a monumentelor naturii, distrugerea zonelor protejate, aspecte la care Europa ţine mai mult decât la laptele de vacă vândut în piaţă, fără ca vaca să fi fost mulsă mecanic.
Nu zic că aspectele de care se ocupă în prezent cei de la Mediu n-au importanţa lor, dar cred că trebuie să procedeze la o ierarhizare a priorităţilor, iar protecţia mediului înconjurător să fie avansată de la stadiul vorbelor la fapte. Părerea mea!