Cârdăşia dintre BNR şi firmele de recuperare

S-a estimat că peste 800 mii de români restanţieri la bancă de pe urma angajării unui credit ipotecar vor fi beneficiarii Legii dării în plată dacă aceasta va fi promulgată. În momentul de faţă legea a fost adoptată şi de Camera Deputaţilor, aşa că va fi trimisă spre promulgare preşedintelui Klaus Iohannis.
Cel mai înverşunat duşman al adoptării acestei legi a fost şi încă mai este Banca Naţională a României care a încercat să blocheze votarea legii folosindu-se de expiratul sistem al drobului de sare. Cică dacă se va adopta legea vor fi bănci care vor falimenta şi se va crea un dezastru în sistemul bancar românesc. Cu privire la poziţia BNR sunt de comentat două importante aspecte.
Mai întâi că în perioada când băncile te luau de pe stradă ca să-ţi dea bani să-ţi cumperi sau să-ţi ridici o casă, BNR a privit îngăduitoare la această hipnoză bancară de a credita la concurenţă. Nici când au apărut fapte evidente că băncile acordă credite în baza unor garanţii supraevaluate, BNR n-a intervenit pentru a înăspri condiţiile de garanţie şi de a stopa spuraevaluările.
Cunosc cazuri de persoane care au contractat un credit ipotecar de 30 mii euro garantând cu o casă bătrânească de la ţară construită din paiantă în urmă cu zeci de ani . A venit evaluatorul, s-a uitat la acoperiş, geamuri şi uşi, la suprafaţa terenului împrejmuitor şi a evaluat totul la nivelul sumei care se cerea adusă în garanţie. La dosar s-au anexat şi fotografii ale casei şi ale anexelor, aşa că puteau vedea şi cei din conducerea băncii care urmau să aprobe eliberarea creditului dacă imobilul adus în garanţie face cât a fost apreciat de evaluator. Dar nimeni din conducerea băncii n-a avut curiozitatea să analizez dosarul, ei fiind bucuroşi că mai pot plasa un credit.
Vine acum un anume Cinteză de la BNR şi încearcă să ne convingă că de va prelua băncile garanţiile ipotecare vor ajunge în faliment. Unde era acest Cinteză când băncile se concurau în acordarea de credite ca să le atenţioneze asupra riscurilor pe care şi le-au asumat?
Al doilea aspect este cel legat de drobul de sare, adică de riscul falimentului bancar. Acest risc nu există nicidecum. Este doar invocat de BNR ca să uşureze băncilor activitatea de recuperare a debitelor. Ştim cu toţii că marea majoritate a creditelor restante au fost vândute de bănci firmelor de recuperare. Mai ştim că recuperatorii s-au îmbogăţit de pe urma recuperării acestor credite, cumpărând de la bancă un credit cu 100 de euro şi recuperând de la debitor 800 de euro (este un exemplu). De aici s-a năsut şi necesitatea adoptării unei legi care să limiteze recuperările la nivelul dublei sume cu care s-a cumpărat debitul de la bancă.
Afacerile recuperatorilor sunt extrem de prospere iar aceste firme aparţin tot unor înalţi funcţionari de bancă, chiar dacă nu sunt la vedere, ei controlează aceste firme de la distanţă. Apariţia unei legi care să limiteze câştigul recuperatorilor completată cu legea dării în plată va afecta puternic câştigurile acestor firme.
Nu de teama că vor fi bănci care să falimenteze plânge acest Cinteză ci de câştigurile mult diminuate ale firmelor de recuperare. Iau un alt exemplu. Am debit către bancă 30 mii euro. Dar banca a vândut debitul unui recuperator cu tot cu garanţia imobiliară. Iar legea îmi va permite să-i cedez recuperatorului apartamentul şi eu că-mi continui viaţa cum pot dar nu-mi vor fi dijmuite şi celelalte venituri din salariu sau din activităţi private. În schimb, recuperatorul va trebui să valorifice apartamentul ca să-şi recupereze cel puţin suma plătită băncii când a cumpărat creditul, un câştig consistent devenind în aceste condiţii discutabil.
Este limpede de în spatele BNR-ului, a acestui Cinteză, mai puţin sunt interesele reale ale bancherilor şi mai mult interesele firmelor de recuperare. Un motiv în plus ca preşedintele să promulge legea imediat ce va fi primită la Cotroceni şi să intre în vigoare cât mai repede pentru a se pune capă abuzurilor firmelor de recuperare şi a băncilor care s-au dovedit interesate mai mult să plaseze credite decât să se asigure de posibilităţile de recuperare. Iar de BNR va contesta legea la Curtea Constituţională, fiind vorba de tranzacţii bancare financiare cu caracter comercial şi de ordin privat, nu văd ce articol din Constituţia României s-ar fi încălcat. Sunt convins că nici cei de la BNR nu cred că legea ar putea fi declarată neconstituţională dar vor face acest demers împinşi de interesele pe care le au funcţionarii instituţiei în rândul firmelor de recuperare. Părerea mea!