Cu cât aceste forme de asociere sunt mai reprezentative, mai puternice, cu atât ele vor putea apăra mai bine interesele societăţii civile în raport cu puterea statală şi interesele ei politice. Din păcate, îl ultima perioadă, în România, reprezentarea societăţii civile a devenit tot mai dezastruoasă. Trăim o perioadă când formele de organizare publică a societăţii civile se prăbuşesc într-un ritm accelerat. Retrospectiv privind, în perioada anilor 1992 2004 formele de reprezentare a societăţii civile constituiau un factor de echilibru social între putere, politic şi masa electorală. Parlamentul, guvernul, partidele politice ţineau cont de opiniile exprimate de către societatea civilă prin instituţiile sale. Chiar dacă ne place sau nu, de frica reclamaţiilor la organismele europene, la instituţiile juridice ale U.E, puterea ceda în faţa atitudinilor ferme exprimate de societatea civilă în interesul său.
După alegerile din 2004, ceva s-a întâmplat în România. Ascunse vreme de peste 15 ani de zile, dosarele unor ziarişti, foşti şi cine ştie, poate şi prezenţi, informatori ai securităţii au fost date publicităţii. Ziarişti de atitudine publică, respectaţi şi cu renume internaţional, s-au trezit peste noapte că sunt demascaţi ca foşti practicanţi de poliţie politică. O dată cu imaginea lor s-a prăbuşit şi credibilitatea publică a formelor de asociere reprezentate. O ultimă lovitură dată imaginii presei, considerată câinele de pază al democraţiei, a fost năucitoare. Ziariştii de la Trustul de presă Gazeta Cluj s-au constituit în formă de crimă organizată, recurgând la şantaj asupra unor oameni de afaceri şi politicieni. Arestarea lor a zdruncinat din temelii credibilitatea cetăţeanului în informaţia oferită de presă.
Lovitura a fost atât de cruntă, că cei din conducerea Clubului Român de Presă n-au mai avut curajul să ia atitudine publică faţă de abuzurile procurorului, a celor de la DIICOT, prin a teroriza întreaga echipă redacţională, prin a-i izola şi a le suspenda drepturile civile, fără vreun temei legal, prin a încălca Constituţia, suspendând pentru o zi apariţia publicaţiilor în cauză, faptă extrem de gravă şi un atentat direct la libertăţile fundamentale ale cetăţeanului, fie el ziarist sau om simplu de pe stradă. În paralel cu distrugerea credibilităţii în presă, poate şi pentru a acoperi interesul direct al puterii politice pentru o astfel de manevră, s-au derulat şi răfuieli între oamenii politici. Tot pe bază de dosare de colaborator la securitate.
Dar lovitura cea mare urma să vină. Ea s-a petrecut alaltăieri, când procurorii DNA l-au arestat pe Florentin Scaleţchi, preşedintele Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului, pentru luare de mită. Scaleţchi, un erou al luptei împotriva comunismului, condamnat la moarte de Ceauşescu, a sfârşit într-un mod lamentabil. Cea mai puternică şi de temut organizaţie a societăţii civile a fost spulberată printr-un mandat de arestare. Cum se explică toate aceste lovituri sub centură primite de societatea civilă?
În primul rând, pentru că în fruntea instituţiilor sale, cu tupeu, s-au instalat persoane cu un cazier social compromis, care au putut fi şantajate de putere. Iar când puterea a constatat că nu-i mai sunt utili, i-au sacrificat, întinzându-le capcanele verificate zeci de ani în regimul comunist şi cu care, în general, n-u s-a dat greş. Intrând în U.E., raporturile putere societate civilă se vor schimba substanţial, şi nu în interesul societăţii civile. Să nu ne lăsăm amăgiţi de vorbele şi faptele mieroase ale U.E. de până acum. Dacă am câştigat procese, dacă puterea a fost criticată şi pusă la zid, dacă instituţiile societăţii civile au fost băgate în seamă mai mult decât ar fi meritat, toate acestea sunt mijloacele cu care U.E. ne-a ademenit şi ne-a dat încredere într-o viaţă de vis.
Totul se va prăbuşi după. Iată de ce puterea simte nevoia, încă de pe acum, să controleze instituţiile societăţii civile punând în fruntea lor oamenii săi de încredere. Au căzut precum guguştiucii, vorba lui Cristoiu, câteva asociaţii reprezentative, dar vor urma şi celelalte. Aşa privite lucrurile, este firesc să ne întrebăm: Care societate civilă? Din acest punct de vedere am devenit orfani.