Ceva mai îndrăzneţe, bisericile care au devenit repere ale credinţei, susţin că au în raclă părţi din trupul vreunui sfânt precum degete, o mână sau alte părţi anatomice. Cu cât biserica este mai renumită, cu atât şi moaştele sunt ale unui sfânt de rang mai înalt.
Cutuma constă în faptul că racla este expusă într-un loc la vedere în biserică, creştinul vine se închină, dăruieşte o sumă de bani şi îşi pune speranţa că dorinţa rostită în gând, de obicei una de sănătate şi prosperitate, se va împlini în curând. Aşa am întâlnit recent o raclă cu resturi textile ale moaştelor unor trei sfinţi în biserica din incinta Mănăstirii Erşanca, o mănăstire de măicuţe. Tot recent, în Botoşani, la biserica Sf. Parascheva de pe Pietonalul Unirii s-au adus moaştele a 33 de sfinţi, aşezate într-o impresionantă raclă bogat ornată cu argint şi aur. Botoşănenii s-au înghesuit s-o atingă şi să-şi pună fel de fel de dorinţe, lăsând pentru împlinirea dorinţelor, ca o garanţie că va beneficia de protecţia moaştelor şi o anumită sumă de bani.
De când Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române este Înalt Prea Sfântul Daniel, bisericile au plan de venituri la Patriarhie. Nu contează ce activităţi desfăşoară: comerţul cu odoare bisericeşti, slujbe cu soboare de preoţi, ademenirea cu moaşte de sfinţi, servicii de pompe funebre, taxe majorate la botezuri, cununii, înmormântări etc., important este ca fiecare biserică să-şi onoreze planul de venituri către Patriarhie, altfel preotul paroh va avea probleme. Este şi recentul caz de la Vaslui cu preotul schimbat din parohie pentru că n-a depus la Arhiepiscopie venitul stabilit.
Dar ca moaştele să nu intre în desuetudine prin a putea fi atinse zilnic, la bisericile care se pretind a fi de renume, moaştele sunt scoase la vedere odată pe an. Este şi cazul moaştelor Sf. Parascheva de la biserica Mitropoliei Iaşi.
De vineri, săptămâna trecută, creştinii s-au îndreptat spre Iaşi, pentru a prinde rând şi atinge racla cu moaştele Sf. Parascheva. Au stat nedormiţi nopţi în şir, cazurile medicale înregistrate fiind de ordinul sutelor. Creştinii s-au înghesuit, s-au ghiontit, s-au spurcat, s-au contrat cu jandarmii numai pentru a ajunge să atingă racla cu moaşte şi să-şi rostească în intimitate dorinţele.
Totul a devenit un fel de caritas, numai că de această dată miza nu este câştigul financiar imediat, ci cumpărarea bunăvoinţei sfântului prin a investi o sumă de bani la moaştele sale, bani care vor intra în visteria bisericii. În ce priveşte împlinirea dorinţelor rostite cu mâna pe racla cu moaşte, nu există nicio garanţie directă, aşa cum n-a existat nici asupra câştigului promis de Caritasul lui Stoica de la Cluj sau, recent, al escrocului Cristian Sima de la Bursa Sibiu.
După ce creştinii au trecut prin nopţile nedormite, prin ghionţii înghesuielii, împărţind sudalme în stânga şi-n dreapta, după ce s-au muiat pios în faţa raclei, s-au burzuluit din nou la rândul unde se împărţeau sarmale. Ce este creştin, ce este plin de smerenie în tot acest zbucium fizic şi mai ales sufletesc? Eu cred că nimic nu are ceva comun cu adevărata credinţă. Totul este fariseism preoţesc generat de lăcomia de a aduce cu orice preţ venituri bisericii.
De multe ori m-am întrebat dacă prin aceste racle sunt cu adevărat resturi din moaştele unor sfinţi sau viclenii ale preoţilor menite să manipuleze conştiinţe contra unor sume de bani. Patriarhia Română, în plină criză economică, a înregistrat un profit uriaş, de ordinul zecilor de milioane de euro. Toate aceste venituri s-au realizat pe seama speculării necazurilor omeneşti, cei ajunşi la ananghie rupându-şi bucăţica de la gură, de la gura copiilor, pentru a cumpăra bunăvoinţa slujitorilor bisericii, în speranţa că se vor ruga pentru ei şi vor scăpa de sărăcie.
Când românii vor descoperi că nu câştigurile nemuncite de la caritasuri, nu bogăţiile aşteptate de la divinitate sunt mijloacele sigure de prosperitate a lor, ci munca, atunci şi viaţa noastră se va schimba într-un a mai bună. Cu aşteptarea ca dorinţele rostite cu mâna pe racla unor moaşte de sfinţi să fie împlinite, cu înghesuiala de a prinde rând la trei sarmale şi un pahar cu vin nu asigurăm viitor copiilor noştri. Părerea mea!