Cele două zdrenţe ale PRM

Mai toţi cei cu care am stat de vorbă, din ceea ce a fost odată PRM-ul, sunt de acord că partidul lor a fost adus pe margine de prăpastie de chiar fondatorul lui, Corneliu Vadim Tudor. Cu răbdare şi intrigi abil ţesute, oamenii Mosadului l-au înconjurat pe Vadim şi, dintr-un politician cu discurs virulent şi patriotard, au făcut din el un mieluşel cu biblia şi crucea în mână. Cel puţin aşa susţin cei care se cred cunoscători a multor secrete din interiorul PRM.
Această imagine de om pocăit i-a atras dispreţul susţinătorilor săi politici. De curând el a avut o tresărire, o conştientizare a realităţii în care şi-a împins partidul, şi a început din nou să tune şi să fulgere ca în vremurile sale de glorie. Din păcate pentru el, prea târziu a realizat în ce bufonerie politică intrase. Credibilitatea sa de orator cu un discurs justiţiar şi de apărare a sărmanilor s-a zdruncinat atât de puternic, că nu mai există putinţă de refacere.
Jucăria politică ce-a alimentat ani de zile la rând orgoliile patriotice ale unor români s-a stricat. Ciontu, omul de faţadă al PRM-ului cât Vadim a considerat să facă un pas înapoi, chipurile pentru a putea intra nestingheriţi în Europa, a simţit că mecanicul Vadim nu va mai putea repara stricăciunea. Aşa că şi-a tras cât a putut din măruntaiele jucăriei numită PRM şi s-a dat deoparte, încercând să facă din resturile furate un nou partid, o reeditare a legendarei Phoenix.
Alături de Ciontu, fosta marionetă a lui Vadim, s-a alăturat şi Anghel Stanciu, cel ce-a promis ziariştilor că-i va mitralia pe stadioane. În curtea lui Vadim au rămas nişte zdrenţe politice scofâlcite, mirositoare a tul, scălâmbăite şi scuipătoare la vorbe. Panarama politică de la Bucureşti s-a transmis şi în teritoriu. Pe la Botoşani, preşedintele PRM Dorin Ciuştea a preferat să sară pârleazul în curtea lui Ciontu, prieten vechi. Săritura lui Ciuştea a fost urmată de un întreg alai, vrei cinci mii. Zic ei, că dovezi concrete n-avem încă.
În sediul de pe Bucovinei s-au adunat veteranii partidului. Ei s-au regrupat sub faldurile fostului senator Dumitru Codreanu, care şi-a luat titlul nobiliar de preşedinte interimar. În dreapta lui foşăie deputatul Ştefan Baban (foto), acest Casanova de iarbă verde, obişnuit cu o lume fumurie, precum lentilele ochelarilor prin care ne priveşte. Cele două zdrenţe politice ale PRM au în comun faptul că nici una nici alta nu dispune de resursele financiare necesare reorganizării partidului la nivel de judeţ.
Majoritatea membrilor PRM, acei ce variau de plăcere ascultând discursul fulminat al lui Vadim, s-au plictisit de toată această panaramă şi-şi văd liniştiţi de treburile lor. Nici măcar de aventurile politice ale prof. Dănuţă nu mai sunt atraşi. Cei care încă se mai bucură de un capital politic, precum viceprimarul Botoşanilor Florin Ghiorghiţă sau viceprimarul Săvenilor Relu Târzioru, stau în expectativă şi meditează spre-a lua o decizie cât mai justă intereselor proprii.
Despre Florin Ghiorghiţă se spune că s-ar orienta spre Partidul Democrat. Târzioru aruncă ocheade în curtea PSD-ului. Nici unul dintre cei doi nu agreează ideea apropierii de PNL, un partid ce la Botoşani este asemuit ciumei bubonică. Apoi, întrece cele două, să rămânem la termenul de zdrenţe politice, mai există o răfuială. Sediul partidului. Cei plecaţi din PRM, adică gruparea Ciontu, vor să tragă după ei şi sediul. Cei rămaşi fideli lui Vadim, precum Codreanu şi Baban, consideră că sediul le aparţine şi de fapt şi de drept.
Pentru că printre membrii PRM s-au mai iscat bătăi, nu trebuie exclusă vreo încăierare. Mai ales că deputatul Ştefan Baban a acumulat ceva experienţă în domeniu. Aşa privite lucrurile, asistăm pe viu la sfârşitul PRM-ului. Şi al lui Vadim!
JD 6 iulie 2005