N-am încotro, iar trebuie să fac referire la nu demult consumatul Congres PNL. Să ne amintim de apelul la unitatea liberală lansat de către cei doi candidaţi la preşedinţia PNL. Crin Antonescu a dat garanţii că nimeni dintre cei care l-au votat pe Tăriceanu nu va suporta vreo consecinţă. În numele unităţii liberale, a întăririi forţei politice a partidului, în numele respectului pentru valorile democraţiei, toţi cei care l-au votat pe Tăriceanu se vor bucura în mod egal de favorurile lui Crin Antonescu, declara atunci preşedintele proaspăt ales. Iar Tăricenu, în mod cavaleresc, le-a mulţumit celor care l-au votat şi i-a asigurat că are încredere în preşedintele Antonescu că nu va lua nici un fel de măsuri sancţionatorii sau de represiune împotriva lor.
Iată că abia a trecut o lună de la acel Congres, că în PNL a început epurarea conducerilor de partide de oamenii care s-au dovedit a fi votat cu Tăriceanu. Iar cel ales să ducă la îndeplinire această mizerabilă decizie politică, luată la vârf de partid şi undeva în spatele uşilor închise, este Ludovic Orban.
Revin la ceea ce am afirmat şi în editorialul de ieri. Când am luat act că din echipa lui Crin Antonescu face parte şi ludovic Orban, urmând ca acesta să candideze pentru funcţia numărul doi în partid, cea de prim-vicepreşedinte, am avut un gust amar. Pe Ludovic Orban l-am întâlnit, la Botoşani, de cel puţin trei ori. L-am ascultat vorbind, l-am urmărit în gesturi, i-am privit atent comportamentul la mesele festive date în cinstea venirii sale la Botoşani. Nu m-a impresionat niciodată prin gândirea sa, care este una extrem de comună şi deloc sclipitoare. Iar comportamentul l-am catalogat din prima: unul de beţiv ordinar. Este un tip agitat, tot timpul cu mâinile purtate alandala prin aer, un comportament specific persoanelor care consumă alcool în mod abuziv.
Un blogger, printr-un comentariu, l-a caracterizat astfel: Pe cat de simpatic, elegant, plin de bun simt, profesionist este Leonard Orban (fratele) pe atât de antipatic, dâmboviţean, şmecheraş este Ludovic Orban. Acuma s-a apucat şi să bată câmpii
neîntrebat de nimeni. Jalnic, nu l-a bătut suficient maică-sa când era mic?
Ca ministru al Transporturilor, Ludovic Orban nu s-a remarcat prin nimic. Doar că a venit pe la Botoşani şi a promis, la câte un şpriţ prelungit, că va aloca bani pentru modernizarea drumului european Tg. Frumos Botoşani Suceava cât şi pentru refacerea lucrării de la Dealu Mare. A promis, că nu l-a costat nimic. Şpriţul l-au plătit cei din PNL Botoşani.
Însă ce este interesant, deşi preşedintele Băsescu a făcut ravagii printre miniştrii PNL, începând cu Remeş cel amator de caltaboşi şi palincă şi terminând cu blajinul vorbă lungă şi încâlcită Paul Păcuraru, suspendat pentru protejarea afacerilor fiului său, de Orban nu s-a legat defel. Iar motive ar fi avut cu duiumul. Multe şi grave. De bănuit dă şi faptul că noul ministru al Transporturilor, Radu Berceanu, nu l-a acuzat pe Orban că ar fi dovedit incompetenţă managerială s-au că a încheiat contracte păguboase Statului Român. În primele zile, după ce a preluat ministerul, a mârâit câte ceva, după care n-a mai scos o vorbă. Şi nu este Berceanu omul care să tacă, dacă cineva mult mai puternic nu i-ar fi ordonat s-o facă.
Când preşedintele crin Antonescu a luat act de puciul pus la cale, la Botoşani, de deputatul Florin Ţucanu împotriva preşedintelui legal ales, senatorul Liviu Câmpanu, acesta a luat o decizie corectă: aceea de a condamna puciul lui Ţurcanu şi de a-şi exprima susţinerea pentru Câmpanu, în numele unităţii liberale. Apoi, acolo sus, la Bucureşti, ceva n-a mai funcţionat în spiritul unităţii liberale, iar Orban a venit l-a Botoşani şi l-a demis pe Câmpanu.
Aşadar, nu mai putem vorbi de unitatea liberală atât de mult trâmbiţată. Cineva a confiscat-o cu un scop anume. Scopul trebuie căutat la Cotroceni, iar mijlocul de realizare l-am localizat în PNL şi se numeşte Ludovic Orban. Păcat, mare păcat! Liberalii aveau şansa istorică de a deveni preferaţii electoratului. Sunt pe cale de a o rata. Părerea mea!