Prin suspendarea preşedintelui Băsescu, în opinia mea, mi-am recăpătat demnitatea de român. Nu mai sunt reprezentat de un preşedinte fustangiu şi chefliu, bădăran şi orbit de dorinţa de putere, mincinos şi pârlac. Nici nu conştientizăm cât deserviciu a dus Băsescu, în plan extern, României. Să ne iasă din cap că occidentalii l-au primit pe Băsescu cu braţele deschise, că instituţiile Uniunii Europene i-au deschis larg uşile, iar oficialii europeni s-au apucat să-i destăinui planurile de viitor ale Europei, în plan economic şi militar. Pentru Occident, preşedintele Băsescu a fost privit ca un fost spion al capitalismului în favoarea sistemului comunist din România şi, de ce nu, a fostului Tratat de la Varşovia şi a Moscovei. Demnitarii politici europeni l-au acceptat din respect faţă de poporul român şi nu din consideraţie faţă de omul Băsescu, pe care l-au dezavuat ori de câte ori au avut prilejul. Iar preşedintele Băsescu n-a făcut nimic pentru a clarifica public trecutul său de la Anvers, de a înlătura suspiciunile de poliţie politică care încă planează asupra sa. Iată de ce, nemaiavând un astfel de preşedinte, mă simt din nou român.
Regret însă că suspendarea preşedintelui a fost iniţiată şi materializată de către politicieni care n-aveau dreptul moral să voteze o astfel de măsură constituţională. Consider actul de suspendare al preşedintelui ca fiind unul constituţional, necesar, dar imoral. Faptul că ieri au ieşit în stradă câteva sute sau mii de susţinători ai lui Băsescu, nu înseamnă că protestul lor exprimă voinţa poporului. Într-o societate democratică, fiecare dintre noi are dreptul să-şi exprime public opinia. Numai s-o facă civilizat şi cu respectarea legii. Prezenţa ex-preşedintelui printre ei trebuie privită ca o ultimă încercare disperată de a-şi recupera privilegiile. N-a dovedit că-i bărbat, motiv să-l dezavuăm încă odată.
Important pentru România este ce va urma. Nu trebuie să dramatizăm evenimentele. Nu cred nici pe departe că România se va prăbuşi politic şi economic, pentru că nu-l mai avem preşedinte pe Băsescu. Disperarea cea mare vine de la PD şi PLD, două partide a căror sfârşit politic este aproape. Am mai spus-o, şi-o repet: PD şi PLD şi-au legat de gât piatra de moară numită Băsescu. Cu ea se vor duce la fund.
Am încredere că, aşa imorali cum sunt o parte dintre parlamentari, şi afirm acest lucru cu toată convingerea, aceştia vor conştientiza importanţa momentului şi vor demonstra voinţa politică necesară credibilităţii interne şi externe. Mai cred că Guvernul Tăriceanu, acum când a obţinut liniştea dorită, va demonstra românilor bunele sale intenţii, miniştrii se vor apuca serios de treabă, vor continua reformele începute şi vor demonta, prin fapte şi muncă, toate acuzaţiile ce le-au fost aduse de Băsescu.
În ce priveşte pe viitorul preşedinte al României, sper din toată inima ca el să nu se numească Băsescu sau Becali, Vadim sau Stolojan. Iar de va fi unul dintre ei, va fi exponentul voinţei populare şi va trebui să-i acordăm respectul cuvenit demnităţii ocupate, consolându-ne, unii dintre noi, că şi fatalismul poate marca istoria uni popor.