Să aprofundăm un pic aspectul intrat în disputa legislativă. În primul rând, potrivit Constituţiei României, nimeni (şi aici precizeze că este vorba de persoane fizice şi juridice) nu poate fi mai presus de lege, nici BOR. În al doilea rând, susţinerea patriarhului că legile canonice interzic preoţilor să aibă averi personale, că preoţii n-au nevoie de bunuri pe pământ este contrazisă de realitatea practică. În opinia mea, avem destule exemple şi prin Botoşani de preoţi care dispun de averi personale prospere şi inexplicabile ca provenienţă financiară. Sunt preoţi cu apartamente personale, cu autoturisme de lux înmatriculate pe numele lor, unii chiar posesori de vile şi case de vacanţă.
Poate că aceste aspecte n-ar fi de o gravitate deosebită, decât dacă le privim sub raport fiscal. Ele sunt scutite de impozite şi taxe numai dacă aparţin BOR, nu şi dacă sunt proprietate privată. Este treaba celor de la Fisc să descâlcească până unde merge proprietatea bisericii şi de unde începe cea privată a preoţilor, care intră sub incidenţa legilor de impozitare. Mai grav este însă altceva. Unii copii de preoţi sunt bine chivernisiţi, cu apartamente proprietate, cu maşini personale fără ca la viaţa lor să fi lucrat undeva. De unde s-au pricopsit cu toate aceste bunuri?
Iată adevăratele motive ale oponenţii BOR faţă de viitoarele prevederi ale legii. O verificare a acumulărilor de ordin patrimonial şi financiar i-ar pune pe posesorii averilor respective în situaţia de a le justifica, ca orice om de rând. Multe paradoxuri ar apărea, în sensul că s-ar constata existenţa unor averi fără a exista şi o justificare legală a resurselor. Dacă într-adevăr ierarhii BOR nu deţin averi personale, nu văd atunci nici un impediment că legea ar prevedea verificarea lor, o astfel de prevedere urmând a rămâne fără obiect, ceea ce n-ar trebui să deranjeze pe nimeni.
Impunerea unui control asupra averilor personale ale clerului nu înseamnă o încălcare a autonomiei BOR. Este vorba de aplicarea legilor fiscale şi nu de o imixtiune în dogmele Bisericii, a ideologiei acesteia, a modului de organizare şi ierarhizare în funcţii, a alegerii şefilor religioşi. BOR dispune la ora actuală de averi uriaşe. Biserica a devenit o forţă economică ce poate influenţa, în interes propriu, mersul dezvoltării întregii ţări. Cunoaştem din istoria lumii ce s-a întâmplat când Biserica a intervenit în politica economică a unei ţări sau zone geografice. Cred că trebuie să fim îndeajuns de atenţi, poate chiar vigilenţi, să nu cădem dintr-o extremă în cealaltă. Adică să nu sărim de la ateismul comunist în opulenţa BOR, o putere ce tinde să iasă de sub controlul societăţii civile statale.
Mi se pare pertinentă observaţia preşedintelui Comisiei juridice din Senat, Eckstein Kovacs: Dacă Biserica Ortodoxă are o lege proprie, aceste declaraţii de avere vor conţine zero însemnări. Alte biserici poate că nu au o asemenea interdicţie. Nu cred că e un capăt de ţară dacă sunt trecuţi şi ei în lege. Cred că acest punct de vedere este unul just. Ce ziceţi?