Invoc acest Congres pentru că el s-a desfăşurat sub semnul autoritarismului, contrar principiilor liberale care începuseră să se cristalizeze. Pornind de la modul în care s-a organizat şi desfăşurat Congresul de la Viena, adepţii curentului liberal din ţările europene dezvoltate au declanşat o întreagă ofensivă împotriva autoritarismului, promovând tezele că societatea trebuie condusă în baza unei constituţii şi a legilor scrise bazate pe raţiune şi logică şi în conformitate cu drepturile cetăţeanului şi ale poporului.
De atunci, adepţii liberalului au dezvoltat şi consolidat aceste teze care au devenit principiile de bază ale liberalismului modern.
Iată că după aproape două secole, în România, liberalismul a suferit o lovitură în chiar esenţa doctrinei sale: libertăţile fundamentale ale cetăţeanului. Căci prin modificarea Statutului în împlinirea dorinţei preşedintelui său Crin Antonescu a de fi ales împreună cu o întreagă echipă, s-a eliminat dreptul participanţilor la Congres de a alege şi a fi aleşi prin vot uninominal, urmând a fi apreciată valoarea colectivă şi nu cea individuală. Altfel spus s-a revenit din nou la formele primare ale autoritarismului, copilul din faşă al regimului dictatorial.
Nu intru în detaliile jocurilor de culise care au stat la baza cerinţei imperative a preşedintelui Crin Antonescu către delegaţii la Congres de a-l alege cu întreg colectivul pe care şi l-a format după criterii numai de el ştiute sau deloc, pentru că nu asta mi-am propus prin editorialul de faţă.
Vreau să insist pe o observaţie de-a mea mai veche, şi anume aceea că în întreaga Europă şi lume valorile şi libertăţile democratice încep a fi îngrădite şi încet, încet se pune căluş libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale cetăţenilor de care am făcut şi mai facem atâta caz.
Mi-am argumentat observaţia cu atitudinea discriminatorie a premierului italian Silvio Berlusconi faţă de imigranţi şi cetăţenii europeni intraţi în Italia, în special cei români, atitudine nesancţionată la nivelul Parlamentului European. Am evidenţiat declaraţia Monicăi Macovei, fost reprezentant al Uniunii Europene în Kosovo şi acum europarlamentar, cum că autonomia justiţiei faţă de instituţia prezidenţială ar trebui limitată, atitudine iarăşi nesancţionată la nivel de Parlament European. Cred că preşedintele Băsescu este cel mai autoritar preşedinte de ţară membră a Uniunii Europene. N-a primit vreodată observaţii din partea organismelor Uniunii Europene că se manifestă prea autoritar.
Însuşi demnitari din cadrul Uniunii Europene, a Parlamentului şi a Comisiei Europene au luat decizii care indică o anumită notă de autoritarism şi de limitare a libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.
Peste ocean, în SUA, libertăţile şi drepturile cetăţeneşti au devenit de mult timp poveşti de adormit copiii. În numele luptei cu terorismul aceste libertăţi au devenit frumoase amintiri, iar deciziile din ultimii ani ale Preşedinţiei şi Congresului SUA indică clar că celebra şi mult mediatizata democraţie americană a atins nivelul social maxim şi acum se află înscrisă pe curba descendentă.
Privită prin acest context european şi american, decizia lui Crin Antonescu de a impune Congresului PNL o măsură autoritaristă nu trebuie privită şi interpretară decât în sensul că în întreaga lume se produce o schimbare de sistem social utilizat în guvernarea statală iar liberalismul se primeneşte, se modernizează. Se conturează o limitare a libertăţilor cetăţeneşti, a suveranităţii legii prin completarea acestora cu puterea autoritară a şefului de stat şi a guvernului.
Să nu ne mire dacă în curând vom asista la o luptă între puterea prezidenţială în regim autoritar cu cea guvernamentală şi ea dornică de a controla societatea prin metode mai ferme. Părerea mea!
6.03.2010