Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Infracţiuni
Economic
Fapt divers
Editorial
Sănătate
Administraţie
Social
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Gastronomie
Comentarii
Caricaturi
Reportaje
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
20680
De la 07 Ianuarie 2003
122880747
Editorial

Cu ochii în lacrimi

  • Ioan Rotundu
  • 17 August 2008, 23:00
Din nou steagul României a fost ridicat pe cel mai înalt catarg. De data aceasta în cel mai populat stat din lume, în admiraţia şi sub privirile întregii lumi. Acest lucru a fost cu putinţă şi datorită efortului depus de către două botoşănence. Iar numele lor sunt Georgeta Damian, medaliată cu aur şi Doina Ignat, medaliată cu bronz în urma întrecerilor la canoe în cadrul Olimpiadei de la Beijing, China, 2008. Aceste două fete poartă cu cinste stindardul altor două înaintaşe, considerate titane ale acestui sport. Este vorba de Sanda Toma şi Elisabeta Lipa, două canotoare despre care am putea spune că au cărat aurul lumii la Botoşani.
A mai concurat la Beijing, tot la canotaj, şi o altă botoşăneancă, dar care a fost urmărită de ghinion. Simona Strâmbeschi n-a reuşit să urce pe podium, pentru a lua aurul, cum a făcut în curmă cu 4 ani la Atena. Sunt convins că acest eşec n-o va demobiliza ci, dimpotrivă, o va ambiţiona şi mai mult.
Aceste cinci canoiste de aur au în comun ceva ce le dă şi mai multă valoare. Poate că acest ceva este mai valoros ca aurul cucerit pe lacurile globului şi sub privirile întregii lumi.
Toate cinci provin din familii cu putere materială modestă, care n-ar fi avut niciodată banii necesari să le făurească o viaţă îndestulată, oricât şi-ar fi rupt din bucăţica lor de la gură şi a celorlalţi copii din familie.
Pe Doina Ignat am cunoscut-o în casa părinţilor săi din Miorcani. Este comunicativă, simplă, şi nu se fandoseşte defel cu succesele obţinute, deşi poate că s-ar merita s-o facă. Era o zi de toamnă, octombrie 2005, iar curtea casei mirosea a mere coapte şi pe pomi se puteau vedea pere din cele zemoase. Ne-a servit cu mere, cu pere, cu nuci, după ce ne-a invitat în casa cea mare, unde mirosea frumos de la busuiocul pus la oglindă. S-a bucurat ca un copil să ne arate câteva din trofeele păstrate în casa părintească, povestindu-ne degajat despre fiecare în parte.
Părinţii trebăluiau pe afară, să mai strângă din frunzele căzute, ca să nu vină zăpada peste ele. Au venit şi ei, alături de fata lor „căsătorită cu apa”, pentru ca, împreună, să se plângă de primarul de atunci al comunei Rădăuţi Prut, Gheorghe Alupoaie, care blocase toate demersurile de înfiinţare a comunei Miorcani, aşa cum a fost ea şi pe vremea când s-a născut marele politician şi scriitor Ion Pillat. Alupoaie se exprimase despre miorcăneni că sunt „nişte beţivi şi f…., care nu ştiu decât să facă copii”. Pe Doina a durut-o în suflet o astfel de caracterizare.
S-a plâns prefectului Costică Macaleţi, care i-a promis sprijin în înfiinţarea comunei. Credulă în vorbele lui Macaleţi, Doina a comandat la Bucureşti o cupă excepţional de frumoasă, pentru a i-o înmâna prefectului la ceremonia de înfiinţare a comunei. Macaleţi nu s-a ţinut de cuvânt, iar în vitrina părinţilor Doinei din Miorcani cupa îşi pierde din strălucire sub patina vremii.
Şi premierul Adrian Năstase i-a promis Doinei, la o ceremonie de premiere, că o va ajuta să reînfiinţeze comuna Miorcani. Nici el nu s-a ţinut de cuvânt, iar Doina a aflat un lucru ştiut de noi toţi, că politicienii n-au cuvânt. Acolo, pe ape, în lupta pentru medalii Doina n-avea de unde şti că politicienii sunt cei mai făţarnici dintre oameni, mai făţarnici decât preoţii.
Şi Elisabeta Lipă s-a ridicat dintr-o locuinţă modestă, dar acest lucru n-o împiedică să vină în sat, să se poarte ca ucrainencele, să vorbească limba satului şi să umble îmbrăcată modest. La funcţia deţinută de Lipă în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, cea de chestor, general în gradele vechi, ar putea să vină acasă cu gardă de corp şi cu maşini cu sirenă. Succesele vieţii nu i-a diminuat cu nimic din acel bun simţ cu care sunt înzestraţi cei născuţi şi crescuţi pe la ţară.
Nici părinţii Georgetei Damian, din Dracşani, nu sunt bogaţi. Modestia materială este tot ce se poate vedea dincolo de gardul de la stradă. Avere n-au avut nici părinţii Sandei Toma, n-au nici cei ai Simonei Strâmbeschi.
Iată, dar, cum marile valori s-au născut şi s-au format în familii cu putere materială modestă şi nu în vilele cu zeci de camere ale miliardarilor de carton. Sâmbătă şi duminică nu cred că a existat botoşănean care s-a uitat la televizor la festivitatea de premiere a canoistelor noastre şi să nu fi avut lacrimi în ochi. De fier să-ţi fi fost sufletul şi tot te-ai fi alăturat emoţiilor celor două fete, şi ele cu ochii în lacrimi privind cum steagul românesc urcă spre vârful catargului ca să ştie întreaga lume că ele sunt românce. Iar noi să ne mândrim că două sunt botoşănence. Pentru noi de aur amândouă!

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Românul şi marile abstinenţe ale verii
Restantele la bugetul de stat pe judeţe
Pesediştii botoşăneni stau încăieraţi câte 5- 6 pe un Colegiu
Drăguş este mult mai preocupat de voturile românilor de peste graniţă
La Rădăuţi Prut se fură din ajutoare
Violată sub ochii celor cinci copii
Alexandru senator, Ada Macovei consilier judeţean
Maşină furată chiar de angajatul spălătoriei
Consilierii PD-L vor morţiş în AGA de la Apa Grup
Două minore de la plasament accidentate grav
Motorină mai ieftină pentru mai multe voturi
Nevestele bătute de soţ încarcă nota de cheltuieli a spitalelor
Ambulanţa iar a rămas fără bani
Lăcomia farmaciştilor a fost stopată
Ori amenzile sunt prea mici, ori patronii au prea mult tupeu
Aşa zisul Ţinut Secuiesc a fost oficializat de CJ Harghita cu complicitatea ANFP
Horoscop
Cu Mutu… în lumea fotbalului
Îndeplinind dorinţa UE, băieţii stau la... răcoare
Borş de peşte şi biban cu usturoi... a la Stânca
Povestea celor cinci eroine botoşănene... de aur
(Ioan Rotundu)
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog