Referindu-ne stric la judeţul nostru, divergenţele de opinie dintre prefect şi preşedintele Consiliului Judeţean, acuzaţiile ce şi le-au aruncat reciproc, şicanele create ne-au edificat îndeajuns la cât rău s-a putut crea dezvoltării economico-socială a judeţului. Eliminarea consiliului judeţean ca verigă administrativă între guvern şi comună, va elimina abuzurile care se produc în repartizarea bugetului, transformat în prezent într-un instrument de luptă politică. Se va putea acoperi mai bine bugetele locale ale primăriilor municipale, orăşeneşti şi comunale, în raport de nevoile reale. Se va stopa scurgerile de fonduri de la buget către firmele private ce formează clientela politică şi asigură sponsorizările de bază pentru cei aflaţi la putere şi partidele lor.
Numai că această descentralizare, în condiţiile în care în fruntea administraţiei locale au ajuns persoane nepricepute, fără resurse intelectuale care să le permită preluarea şi gestionarea competenţelor atribuite, fără priceperea necesară instrumentării mecanismelor de accesare a fondurilor interne şi europene, fără calităţi manageriale, devine o povară şi nu un instrument eficient de lucru. Majoritatea primarilor aleşi nu conştientizează responsabilităţile asumate în numele comunităţii în fruntea căreia s-a cocoţat.
Dorinţa lor de a fi primar a fost determinată mai mult de câştigul financiar şi mai puţin de dorinţa de a contribui la dezvoltarea şi progresul local, de a-şi lega numele de istoria locului. Apoi, democraţia a fost pe la noi percepută într-o formă originală, un fel de libertate de a-ţi face de cap fără a răspunde faţă de nimeni, nici măcar în faţa legii.
Şi iar recurg la exemplul conflictului dintre prefect şi preşedintele CJ. Prefectul fiind numit de guvern, iar preşedintele ales de consilierii judeţeni, nu sunt în raport de subordonare, ci colaborare liniară. Prefectul nu-l poate chema la ordin pe preşedintele CJ, cum nu-i poate chema la ordin nici pe primarii de comună. Nici preşedintele CJ nu poate dispune asupra activităţii primarilor, nu-i poate determina să facă sau să nu facă ceva. Iar primarii, înainte de a învăţa să-şi facă datoria faţă de cei care i-au încredinţat mandatul, au învăţat că nu trebuie să percuteze la ordinele prefectului sau ale preşedintelui CJ. Dimpotrivă, dacă ştiu să speculeze anumite evenimente, îi pot acuza pe aceştia de imixtiuni politice şi de urmărirea unor interese personale.
Iată cum se explică faptul că pe la primării, începând cu primarul şi terminând cu cel mai mic funcţionar în grad, femeia de serviciu, nu-i prea găseşti la program, iar cetăţenii se plâng că nu-şi pot rezolva problemele cotidiene.
La Mileanca, spre exemplu, primarul şi restul funcţionarilor pot fi găsiţi în timpul zilei rezolvându-şi treburile gospodăreşti, la Darabani primarul pleacă şi vine după cum îi este vrerea, la Dorohoi alesul locului suferă de mania impunerii unor taxe şi impozite în afara cadrului legal etc. Revenind la Darabani, prefectul a descoperit raportări fictive de calamităţi, o faptă extrem de gravă şi cu răspundere penală iminentă.
Aşadar, privind descentralizarea puterii din partea cealaltă a baricadei, constatăm că s-a dat liber la o democraţie a dezmăţului public. Iar drept cauze putem indica lipsa calităţii umane în rândul celor aleşi, interpretarea abuzivă a libertăţilor democratice, lipsa experienţei în actul administraţiei locale, neconştientizarea răspunderii asumate prin postul ocupat etc. Nu pot să închei fără a preciza că o parte din vină, pentru ceea ce se întâmplă în prezent, ne aparţine. Noi i-am votat!