Iată, mă gândeam în sinea mea, românii sunt un popor mândru, care nu se rusinează să-si declare identitatea, originea, limba. Bucuria nu a tinut mult… M-a apucat imediat plânsul, când m-am uitat mai atent la datele pe localităti si am înteles cum s-a ajuns la acest număr total de 35.641 de români.
Acesta este compus din toti acei oameni, care au răspuns cu „român” la măcar una dintre întrebările (de altfel optionale): ce nationalitate ai?, în afară de nationalitatea anterioară, mai apartii si altei nationalităti?, ce limbă maternă ai? (Subliniem că în timp ce în România datele referitoare la nationalitate au fost incluse în chestionarul recensământului la datele obligatorii, în Ungaria la întrebările referitoare la nationalitate, limbă maternă si religie, nu era obligatoriu să se răspundă!)
Dacă răsfoim la datele partiale din localitătile mai însemnate cu populatie băstinasă de români, cum sunt Micherechiul sau Chitighazul, brusc ne trezim la realitatea dureroasă: cei mai multi avem dublă identitate!!! Adică, suntem si români si… unguri. Din populatia totală a Micherechiului (2093 locuitori), 1637 s-au declarat români si 1799 s-au declarat maghiari. După legile normale si binecunoscute ale matematicii, nouă nicicum nu ne-au iesit calculele asa cum le-au iesit lor.
La Chitighaz, din 3808 locuitori, 1050 s-au declarat români, iar 3171 s-au declarat maghiari. Cu zece ani în urmă, în primul sat s-au declarat români 1385, iar în al doilea 660. Voi întelegeti? Chiar poate să creadă cineva că, de exemplu, la Chitighaz, acolo unde functionează si organizatii, asociatii de extrema-dreaptă, pot să se înmultească nationalitătile???
Până si numărul tiganilor din Chitighaz a crescut. Au fost în 2001 doar 100, acum sunt 207. Niciunde nu se poate întâmpla asta, numai în tara noastră. Pentru că asta se întâmplă în toată Ungaria. În timp ce garda maghiară mărsăluieste în lung si în lat prin toată tara, unii concetăteni de-ai nostri acum câtiva ani aruncau cocteiluri Molotov pe casele tiganilor, noi, minoritarii suntem tot mai curajosi. Le-am arătat noi lor si atunci când nu au vrut să ne lase să asezăm statuia lui Saguna lângă biserica noastră, pe terenul nostru!
Asa curajosi am fost că nu am asezat-o. De curajosi si viteji ce suntem. De români ce suntem.
Dacă rezultatul recensământului, dat publicitătii zilele trecute, e doar o glumă, hai să fie, să râdem cu totii una bună. Problema e însă că nici pe departe nu este o glumă bună. E o minciună gogonată. E o aberatie. E o înselăciune. Pe cine vrea Ungaria să însele? Pe Uniunea Europeană? Nu credem că interesează pe cineva la Bruxelles, câti români sau slovaci sau sârbi trăiesc în Ungaria.
Pe tările din jur, tările-mame ale nationalitătilor? Pe unele cu sigurantă nu le interesează, pe altele poate că da. Pe propriii cetăteni, cărora vrea să le arate în ce tară pasnică si tolerantă trăiesc ei, unde nationalitătile înverzesc si înfloresc? Nu credem că i-ar interesa. Sau prin aceste date vrea să justifice miliardele aruncate până acum în sistemul de autoguvernări minoritare si în asa-zisa autonomie culturală, pe care ar dori să le vadă si la ungurii din afară, mai ales la cei din Transilvania? Poate.
Rezultatul recensământului trebuie să-l luăm în serios numai atâta cât merită. Ca pe vorba din bătrâni: râs cu plâns, balegă de mânz…
Eva Simon, Foaia Romaneasca
în paradisurile fiscale pleacă 2-3% din PIB 
