Suspectez de mai mut timp că acţiunile procurorilor DNA de luptă împotriva corupţiei ascund şi nişte interese necunoscute nouă. Fără îndoială că se justifică orice reţinere şi propunere de arestare dacă politicianul sau demnitarul s-a înfruptat din banii publici, fie primind mită, fie pur şi simplu i-a împărţit cu unii oameni de afaceri, corupţi şi ei. Dar una este să le aplici legea penală şi cu totul altceva este să-ţi baţi joc cde demnitatea umană. Mai ales că se face atâta caz de prezumţia de nevinovăţie.
Ce prezumţie de nevinovăţie este aceea când am fost încătuşat, umilit în faţa întregii ţări, a copiilor mei iar peste un an de zile judecătorii constată că nu mă fac vinovat de nimic? Imaginea unei persoane astfel distrusă nu mai poate fi refăcută niciodată. Desigur, sunt în ţara noastră ca şi prin alte ţări suficiente persoane frustrate de neîmplinirile vieţii şi jubilează când asistă la câte un spectacol grotesc cu încătuşaţi.
Sunt cei cu un nivel de educaţie scăzut. Iar cel mai degradant este să vezi o femeie încătuşată şi încadrată de o trupă de mascaţi de poarcă ar fi cel mai monstruos criminal al omenirii.
Ce stări sufleteşti se petrecut în inima copiilor când îşi văd mama încătuşată la televizor? Mai sunt acei copii pentru restul vieţii normali psihici? Nu, pentru că toată viaţa vor fi urmăriţi de imaginea mamei încătuşată. Este difuzată acum o reclamă cu un cu o voce de copil plină de durere şi deznădejde care se întreabă de ce este pedepsit el pentru păcatele părinţilor lui
Numai cu astfel de reclame emoţionale nu rezolvăm fondul problemei, acela de a nu secheliza copii pentru tot restul vieţii lor încătuşând unul din părinţi în prezenţa lor sau a vedea părintele umilit la televizor. S-au întrebat vreodată acei procurori cum se simt copii celor încătuşaţi când vor merge a doua zi la şcoală iar seara mama sau tata le-a fost arătat încătuşat la televizor?
S-a întrebat vreodată vreun procuror care însoţit de o trupă de haidamaci mascaţi dă buzna în casa celui urmărit pentru vreo faptă şi ţipă ca descreieraţii la mamă şi tată Culcat, mâinile la spate!, în corul ţipetelor de copii care au fost treziţi brusc din somn şi nu pricep ce li se întâmplă părinţilor? Nu s-au întrebat pentru că funcţia i-a dezumanizat iar cei care fac legile clamează peste tot protecţia copilului dar n-o fac exact acolo unde este nevoie. De ea
Şi la aceste aspecte trebuie să se gândească parlamentarii nu numai la faptul că sunt ei umiliţi public. Şi ar mai trebui parlamentarii să nu se mai uite prin curtea altor ţări ca să împrumute modele de acolo. Suntem un popor cu demnitate istorică, avem o civilizaţie de-o vechime ce impune respect, avem valori morale mult superioare altor popoare şi este timpul să devenim noi modele pentru alţii.
Aşa că, legiferarea ca procurorii şi poliţiştii să nu mai facă exces de folosire a cătuşelor şi a da spectacole groteşti televizate prin a distruge dreptul la o viaţă viitoare demnă şi după ipăşirea pedepsei o consider ca o decizie umanistă şi demnă de un popor civilizat
Eu aş merge şi mai departe. Să nu ne mai trimitem eroii naţionali şi specialiştii de cel mai înalt grad profesional după gratii atunci când greşesc chiar şi cu intenţie. Putem găsi alte forme de pedeapsă, fără să-i umilim şi să-i distrugem psihic, ignorând faptul că prin munca lor, prin meritele obţinute au adus sau aduc glorie şi faimă ţării. În momentul de faţă, în România, se produc două mari schimbări de mentalitate care ar putea să ne aducă mari prejudicii şi necazuri în viitor. Am dat poliţiştilor, procurorilor şi judecătorilor prea multă putere asupra noastră, societatea civilă nemaiavând control asupra activităţii lor şi am scăpat de sub controlul societăţii puterea bisericească. Părerea mea!
Arestul sever, respins de Comisia Juridica 
