Ar trebui să fiu alături de cei cu care muncesc zi de zi, să ciocnim împreună un pahar de şampanie sau măcar de vin. Nu mai sunt obligat să mă scol de dimineaţă, să fiu în curtea unităţii la care lucrez şi să aştept secretarul PCR să-mi repartizeze un steag, un însemn naţional, o pancartă cu care să intru în coloană şi să defilez prin faţa mai marilor de la judeţeana de partid.
Am libertatea de a decide singur cum să-mi petrec Ziua Naţională a Ţării mele, o libertate scump plătită cu sângele eroilor neamului curs pe caldarâmurile istoriei.
Ar trebu i, dar nimic din toate acestea nu-mi pot tihni. Cum să mă bucur de Ziua Ţării mele când trăiesc o epocă fără de pereche în istoria celor 2.000 de ani a poporului care mi-a dat bucuria şi legitimitatea de a fi român?
Conducătorii Ţării mele de astăzi sunt o ruşine naţională şi internaţională. După ce în 2004 am ales preşedinte un marinar rob al viciilor din porturile lumii, culese de prin speluncile pe unde a băut grog, fumat şi curvit, acum ne-am pricopsit cu un premier plagiator şi mincinos.
Poporul meu, prin dovezile istorice incontestabile, este un popor educat şi civilizat. El a creat culturi materiale şi spirituale a căror vechime stârnesc invidia unor popoare cu pretenţia de a fi devenit modele de civilizaţie şi cultură. Dar trăiesc perioada ruşinoasă când în fruntea culturii şi educaţiei naţionale au ajuns personaje care ne fac istoria de râs.
Este ceva de neconceput pentru un popor civilizat ca Educaţia să fie dată pe mâna unor persoane care şi-au construit cariera profesională prin plagiat. Şi n-a fost numit doar un ministru plagiator, ci o suită întreagă. Ecaterina Andronescu, actualul ministru al Educaţiei, prinsă şi ea cu un ruşinos plagiat, continuă să stea în fruntea ministerului, jignind valorile umane care au ocupat de-a lungul timpului astfel de demnităţi.
Mă refer aici la Dimitrie Bolintineanu, Dimitrie Gusti, Vasile Pogor, Titu Maiorescu, Petru Poni, Spiru Haret, Octavian Goga, Nicolae Iorga, foşti miniştri ai Cultelor şi Artelor care au construit cu migală şi responsabilitate un sistem naţional de învăţământ care şi acum produce valori capabile să impresioneze lumea prin premiile luate la diverse confruntări internaţionale.
Cum pot să radiez bucurie şi entuziasm de Ziua Ţării mele când politicieni corupţi, inculţi, fără conştiinţă naţională au monopolizat puterea în stat şi-şi bat joc de munca zecilor de generaţii care au clădit cu migală istoria şi cultura unui popor ce ar trebui, ca astăzi, să stea cu demnitate alături de conducătorii celor mai importante ţări ale lumii. Numai că un premier plagiator, înconjurat de miniştri şi politicieni plagiatori la rândul lor sau corupţi ori incapabili profesional n-au deschisă uşa marilor cancelarii ale lumii.
În fiecare zi îmi este dat să asist la câte un scandal public între cei aflaţi vremelnic în fruntea ţării, scandal care generează grimase de dezgust din partea conducătorilor popoarelor civilizate, a instituţiilor internaţionale. Fraţii mei de sânge sunt umiliţi la poarta străinilor pentru că avem conducători incapabili să ne reprezinte cu demnitate şi fermitate, valorificând În prim plan tezaurul culturii şi civilizaţiei naţionale ca dovadă a forţei noastre creatoare.
Îmi mai este dat să trăiesc ruşinea de a-mi vedea confraţii călcându-se pe picioare, înjurându-se şi ghiontindu-se pentru o porţie de fasole cu cârnaţ şi un pahar de vin oferite trufaş de politicienii care vor să-şi menţină cu orice preţ privilegiile puterii. Iar semenii mei, mulţumiţi de firimitura aruncată de aceşti trufaşi de la masa lor plină de bunătăţi, le reînnoiesc funcţiile ocupate, dându-le prin vot girul puterii populare.
Mâine, de Ziua Ţării mele, pot doar plânge de ruşinea epocii ce-mi este dat s-o trăiesc. Cer scuze generaţiilor viitoare pentru neputinţa prezentului de a schimba ceva în bine, să le putem ferii de ruşinea trecutului. Puţinele încercări de schimbare a prezentului venite din partea unor conştiinţe treze nu pot face faţă valului de furie şi laşitate naţională ce au condus la abdicare de la valorile etice şi morale cu care ne-a înzestrat istoria celor 2000 de ani.
Dezbinarea naţională este atât de puternică încât şi de Ziua Naţională a României, poporul, politicienii, în locul mult râvnitei unităţi naţionale, se vor învrăjbi. Poporul de la sărăcie, politicienii de la bogăţie!
În loc de a sărbători Ziua Naţională, vom trăi încă o zi a Învrăjbirii Naţionale. Părerea mea!
banii furaţi ar fi fost cheltuiţi pe terenuri şi un avion 
