Parlamentarii, şi aici are dreptate premierul Tăriceanu, au votat legea fără să respecte o cerinţă de bază: de unde vor fi luaţi banii care să acopere majorarea de salarii. Desigur, parlamentarii când au votat legea nu şi-au pus problema banilor, de vreme ce au putut lesne constata că în acest an Guvernul Tăriceanu a ţinut-o numai în pomeni sociale cu scop vădit electoral. Aşa că, or fi gândit ei „unde merge mia, merge şi suta”!
Când Tăriceanu a realizat că bugetul nu poate face faţă acestei avalanşe de pomeni electorale, s-a speriat şi a trecut la ofensivă. Numai că a făcut-o prea târziu. Iar posibilităţile sale de a contracara legea votată de parlamentari sunt numai două: nepromulgarea de către preşedintele Băsescu, variantă la care Tăriceanu a renunţat de la bun început, ştiind că nu va avea succes şi contestaţia la Curtea Constituţională, unde spera că va avea câştig de cauză. N-a avut, iar ziua de ieri a fost pentru premierul aflat la Beuxelles poate cea mai neagră din cariera sa politică.
Premierul trebuia să se aştepte la o astfel de decizie a Curţii. Ultimul judecător numit la Curtea Constituţională s-a făcut prin desemnare din partea Preşedinţiei României, adică Băsescu şi-a pus acolo omul său de încredere. După ce Parlamentul a validat numirea, analiştii politici au remarcat faptul că prin această desemnare, preşedintele şi-a asigurat o majoritate în colectivul de judecători ai Curţii Constituţionale.
Iată că acest lucru s-a adeveri ieri, iar mecanismul a funcţionat ireproşabil. Premierul Tăriceanu a primit două lovituri năucitoare. Legea majorării salariilor în Educaţie este constituţională, majorările de pensii la gupele de muncă I şi II sunt, de asemenea, constituţionale. Aplicarea acestor legi va pulveriza pur şi simplu bugetul ţării, iar activitatea economică şi administrativă va fi paralizată.
Cu multă perversitate juridică şi politică, judecătorii Curţii au respins contestaţia preşedintelui Băsescu cu privire la modificările aduse Legii Curţii de Conturi. Cică pentru a demonstra echidistanţa lor de orice joc politic de care ar putea fi acuzaţi. Numai că decizia Curţii Constituţionale cu privire la contestaţia preşedintelui vine la o zi de la instalarea lui Văcăroiu ca preşedinte al Curţii de Conturi, făcând contestaţia preşedintelui Băsescu ca lipsită de conţinut. Iată de ce opiniez că judecătorii Curţii Constituţionale au demonstrat perversitate juridică şi politică. Mai trebuie să observăm că prin declararea constituţionale a celor două legi care privesc majorări de salarii şi pensii, judecătorii Curţii Constituţionale au comis o imixtiune asupra Legii bugetului pentru anul 2008, s-au substituit atribuţiunilor ministerului şi ministrului Finanţelor, au dispus asupra Trezoreriei naţionale prin afectarea stabilităţii economice a întregii ţări.
Dacă noi, milioanele de contribuabili, care vom suporta aceste majorări din buzunarul propriu, am fi contestat prin societatea civilă, la aceeaşi Curte Constituţională, ce ne-ar fi răspuns Curtea? N-avea altă cale decât să ne impună ea noi taxe şi impozite, ceea ce nu-i intră în atribuţiuni, iar noi am fi pus mâna pe par, am fi ieşit în stradă şi am fi dat în cap oricărei oficialitate ieşită în cale. S-ar putea s-o facem şi din proprie iniţiativă, când ne va costa pâinea de zece ori decât în prezent. Pentru că celelalte categorii de bugetari vor sta în stradă până vor primi şi ele majorări de salarii.
Retrospectiv privind asupra acestor evenimente, se vede de la o poştă că avem în faţă un şantaj practicat de preşedintele Băsescu asupra Guvernului liberal condus de Tăriceanu, pentru a-l scoate de la guvernare înainte de alegeri. Băsescu ştie că numai sacrificând Guvernul Tăriceanu mai poate salva PDL-ul. Părerea mea!