Consilierul municipal Gheorghe Văzdoagă a declarat că intenţionează să solicite implicarea Consiliului Local Municipal Botoşani în reorganizarea asociaţiilor de proprietari. Văzdoagă a constata că există în municipiul Botoşani asociaţii care au 700 800 de membri, funcţionalitatea lor fiind extrem de greoaie, iar cei care au de suferit sunt tocmai locatarii asociaţi. Observaţia consilierului este pertinentă şi conformă cu realitatea. O asociaţie de tip mamut nu mai poate fi controlată de către proprietari, legea făcând-o cei instalaţi în conducere prin diferite metode de manipulare publică. Este de neconceput ca o adunare generală a unei asociaţii mamut să se poată întruni măcar într-o proporţie de 50% plus unul, pentru ca hotărârile sale să devină valide. O adunare de o asemenea proporţie nu se poate ţine decât la sala Casei de cultură a sindicatelor sau la sala teatrului. Are cunoştinţă vreun botoşănean că a fost invitat la o astfel de adunare? Nu, pentru că nu s-a organizat aşa ceva de către nici o proprietate.
În primul rând este aproape imposibil ca o societate atât de diversificată ca locuri de muncă şi timp de lucru să poată fi strânsă într-un singur loc, într-o zi şi la o oră anume. În practică, cei aflaţi la conducerea asociaţiei adună câteva zeci de membri, îndeobşte apropiaţi ai lor, cărora le aduce la cunoştinţă tot ce cred ei de cuviinţă, după care îi pun să semneze nişte documente care să ateste că au fost îndeplinite cerinţele legii. Iar cei instalaţi pe la conducerea acestor asociaţii de proprietari sunt în proporţie de peste 80% pensionari, la adunarea convocată de ei participând tot pensionarii din blocuri, care nu mai au viaţă activă.
Salariile şi le-au fixat după propria apreciere, fiind aprobate tot de către ei, în cel mai fericit caz şi de câţiva pensionari ca ei, ce s-au constituit într-o adunare generală. Chiar dacă, potrivit legii, verificarea activităţii asociaţiile de proprietari se face de către comisia de cenzori, această mare responsabilitate nu este îndeplinită, sau îndeplinită formal. Şi în comisiile de cenzori au fost cooptaţi pensionari care n-au nici cele mai vagi noţiuni de contabilitate, ei fiind bucuroşi că mai adună un ban pe lângă pensie.
Este o practică mai veche ca cei supuşi controlului, adică preşedintele, contabilul şef şi casierul asociaţiei, să întocmească periodic nişte procese verbale, în numele comisiei de cenzori, cum că s-a verificat şi sa dres, acte semnate de către cenzori fără nici un fel de remuşcări, pentru ei contând doar indemnizaţia primită. Iată, dar, de ce pe la unele asociaţii s-au comis fraude importante, suportate în final tot din buzunarul asociaţilor. Să mai adăugăm faptul că unui preşedinte-pensionar îi este imposibil să cuprindă pe agenda sa de lucru problemele de la sutele de apartamente, nu şi să le mai rezolve. Este de alergat, nu glumă.
O asociaţie de proporţii mai mici, de până la 250 300 de membri, nu numai că devine funcţională, dar va permite asociaţilor să poată superviza activitatea angajaţilor. Iar angajaţii să se facă din rândul tinerilor, selectaţi pe criteriul competenţei, care să poată face faţă problemelor zilnice. Salariile să fie aprobate de către adunarea generală, care se va putea întruni în majoritatea ei mult mai uşor, fiind mai puţini. În ce privesc cenzorii, aceştia pot fi contabili sau economişti şi pot activa la mai multe asociaţii de proprietari, reducându-se astfel cheltuielile cu salarizarea lor, dar întărindu-li-se responsabilitatea asupra serviciilor prestate.
Pentru ca toate aceste neajunsuri să poată fi îndepărtate şi înlocuite cu formule de asociere viabile din toate punctele de vedere, evident, necesită intervenţia unei mâini din afara sistemului. Propunerea consilierului Văzdoagă ca printr-o hotărâre a CLM, luată în cadrul competenţelor ce le i conferă legea asociaţiilor de proprietari, o consider binevenită. Nu văd cu ce ne-ar deranja o astfel de iniţiativă, de vreme ce ea vine în sprijinul nostru, a celor ce locuim la bloc legaţi prin multe puncte de gestiune comune. Părerea mea!