La ultima s-a etichetă pusă clasei noastre politice vreau să mă refer. Nu înainte de a face o altă referire, tot atât de importantă. Este vorba de premierul Emil Boc, despre care eu am scris că a umilit umilinţa, expresie pe care, apoi,.aAu preluat-o şi alţii.
Considerat portavocea lui Băsescu, vuvuzela acestuia, Boc a repetat papagaliceşte tot cfe rostea mentorul său politic. Şi cum, mentorul, aflat în multe cazuri în stare de mahmureală după nopţi de beţii crunte rostea şi tâmpenii, Boc le repeta cu emfază ca fiind lucruri extrem de inteligente şi pe care românii ar fi trebuit să le primească cu aplauze şi ovaţii îndelungate, aşa cum a văzut Boc că se întâmpla şi în iepoca de aur a Ceauşeştilor.
Dacă Boc a reuşit performanţa de a umili umilinţa, căci şi umi8linbţa are demnitatea sa, politicienii noştri au demonstrat ieri că sunt mai ticăloşi ca ticăloşii. Este vorba de votul dat de parlamentari cu privire la colegul lor, deputatul PDL Dan Păsat, privind cererea DNA bde a-l aresta. Colegii săi n-au fost de acord să fie arestat.
În ce constă ticăloşia ticăloşilor. În primul rând cei mai ticăloşi s-au dovedit a fi parlamentarii opoziţiei. De două ori ticăloşi. Prima dată că n-au dorit să voteze pe motiv ca să nu fie acuzaţi de colegii pedelişti că l-au apărat pe Păsat. A doua ticăloşie constă în faptul că ei ştiau că nevotând, nu se va întruni numărul de voturi necesar ca Păsat să poată fi arestat. Iar dintre parlamentarii opoziţiei Adrian Năstase s-a simţit cel mai bucuros. Şi cum să nu fie, când şi el s-a aflat într-o situaţie asemănătoare lui Păsat şi a fost salvat tot de colegi.
Ticăloşi au fost şi colegii de partid ai lui Păsat, care au declarat că vor vota pentru arestarea acestuia. Dar după ce s-au numărat voturile s-a constatat că au votat împotriva arestării. Iar ca ticăloşia lor să fie dusă până la capăt, liderii PDL au declarat că se simt jenaţi de cum au votat colegii lor. Atât de jenaţi că nu-şi încăpeau în piele de bucurie, o bucurie vizibilă chiar şi pentru cei cu multe dioptrii.
Din scenariul ticăloşilor n-a lipsit nici primul ticălos al ţării, preşedintele Băsescu. El a cerut pedeliştilor să voteze pentru arestarea lui Păsat. Numai că una i-a rostit gura şi altele i-au fost faptele. Adică, pe muţiş, a dat semnalul de a se vota împotrivă.
Din tabloul ticăloşilor n-a lipsit eroul principal. Dan Păsat, după ce a stat toată şedinţa scăldat în transpiraţia emoţiilor, din moment ce s-a comunicat oficial că nu i s-a aprobat arestarea, a bravat în faţa presei zicând că vrea ca procurorii să-i trimită dosarul la judecători, pentru că se siumte nevinovat. Ce curaj nemaipomenit., ci act de bravură?! Numai că actul său de curaj trebuie privit ca un act demn de ticăloşia ce-l caracterizează ca politician.
Dacă până ieri mai aveam îndoieli cu privire la clasa ticăloşită a politicienilor, în sensul că aveam credinţa de a fi printre ticăloşi şi politicieni oneşti, de ieri mi-am pierdut orice brumă de speranţă. Fie la putere, fie în opoziţie politicienii, in corpore, tot ticăloşi sunt. Părerea mea!
9.02.2011