Desigur, în opinia celor din opoziţie, nu liceenii ar fi trebuit să înveţe programa celor patru ani de liceu ci miniştrii Guvernului Boc. Cât despre copiatul la examene, care în ultimii ani devenise o tradiţie, nu se şopteşte nicio vorbă. Socoteala liderilor politici din opoziţie este simplă. La anul, totţi cei picaţi la Bac au drept de voit. Plângându-le acum soarta, cei din USL speră să-i aibă alături în cabinele de vot.
Poate că aşa va fi, numai că aceşti tineri tot nişte rataţi ai vieţii vor fi, de vreme ce n-au învăţat pentru a asimila măcar un minim de cunoştinţe. Dacă este să facem o judecată a faptului deja consumat, toate guvernele postdecembriste se fac vinovate de această situaţie, dar cel mai mult ministrul Ecaterina Andonescu, cea care a bulversat întreg învăţământul românesc, de la şcoala primară la cel universitar.
Tot vorbim de necesitatea unei reforme a învăţământului românesc. Numai că această necesitate nu există. Ministrul Spiru Haret a reformat învăţământul nostru şi l-a aşezat pe bare moderne care sunt valabile şi în prezent. Şcoala românească, de peste o sută de ani, a dat şi dă ţării şi lumii valori umane incontestabile. Am umplut lumea şi universităţile cele mai prestigioase din lume cu specialişti şi profesori formaţi în învăţământul românesc.
Noi nu avem a importa nici un alt sistem de învăţământ, de vreme ce liceenii noştri, studenţii, se întorc de la olimpiadele internaţionale cu cele mai înalte premii. Occidentul, cei de peste Ocean au de învăţat de la sistemul nostru de învăţământ.. Copii noştri care pleacă urmându-şi părinţii în Europa, sunt cu o clasă superiori în ştiinţă elevilor din ţara unde se duc. De vreme ce învăţământul nostru este unul performant, de cel să-l alterăm prin a greva pe el metode şi programe împrumutate de aiurea.
Dacă ceva trebuie făcut, este perierea programei şcolare. Într-adevăr sunt prin manualele de şcoală nişte informaţii complet inutile, lipsite de corespondenţă în practica de zi cu zi, dar sunt menţinute pentru că sunt interese de ordin personal sau de grup la nivel de Ministerul Educaţiei. Problema noastră este ca să curăţăm învăţământul românesc de acei profesori care n-au nimic comun cu profesia de dascăl şi să ne punem odraslele cu burat pe carte. Libertăţile democratice să înveţe să le folosească după ce s-au format pentru viaţă, iar în şcoală să acorde respectul cuvenit profesorului.
Când şi părinţii şi clasa politică vor înţelege că la catedră nu trebuie să se facă angajări pe sume de bani ci pe competenţe profesionale, când profesorii vor înţelege că meditaţiile nu trebuie să devină o practică de stors bani de la părinţi, când vom înţelege că a copia nu este mijlocul de a avea copii realizaţi în viaţă, lucrurile vor reveni la normalitatea lor, aşa cum s-au desfăşurat de peste o sută de ani încoace.
Iar aceste secături politice care vor să stoarcă voturi pe seama promiscuităţii morale care s-a instalat în sistemul de învăţământ românesc să-i triem prin votul de la anul şi să-i eliminăm din viaţa publică.
Procedând aşa, vom însănpătoşi viaţa noastră socială şi vom recăpăta încrederea în proprii noştri copii şi în profesorii lor. Părerea mea!