Nici că se putea o propunere mai tâmpită

Prin PDL se petrec lucruri ciudate. Cel puţin la prima vedere. Cu ceva timp în urmă scriam pe blogul meu că cei din conducerea acestui partid, care mai au capul pe umeri, ar trebui să-l oprească pe Boc de-a mai fi ecoul preşedintelui Băsescu, pentru că zdruncină din temelii credibilitatea PDL. Nu ştiu dacă cineva din conducerea centrală a PDL a citit ce-am scris eu pe blog, dar de atunci încoace lui Emil Boc gura îi cam tace, iar în prim plan a apărut Adrian Videanu. Logoreea lui Boc a fost întreruptă chiar de preşedintele Băsescu. Când premierul Tăriceanu a anunţat că printre măsurile anticriză se va număra şi radierea unor datorii ale societăţilor comerciale, Boc a ieşit la rampă şi a condamnat vehement o asemenea măsură, considerând-o ca făcând parte din arsenalul corupţiei liberale, iar premierul nu urmăreşte decât să-şi protejeze clientela politică pe banii publici.
După aceste schimburi publice de replici, preşedintele Băsescu a luat-o pe îndelete la vizitat tocmai societăţile înfierate cu atâta mânie de Boc: Dacia, Oltchim, Arpechim, Azomureş etc. După care a sugerat premierului Tăriceanu să ajute financiar aceste societăţi, adică să le refinanţeze din banii publici, acordându-le anumite facilităţi fiscale, iar premierul a spus un „Da” răspicat. La aşa o înţelegere şi colaborare dintre preşedinte şi premier, Boc a rămas mut şi fără discurs public. Încă odată s-a dovedit că servilismul şi lichelismul politic duc, mai devreme sau mai târziu, la compromiterea persoanei ce le practică.
Pus la punct chiar de cel căruia de vreo trei ani îi linge mâna slugarnic, recunoscându-l de stăpân cu drept de viaţă şi moarte asupra sa, Boc a mai primit o lovitură. Noul preferat al preşedintelui Băsescu pare să fie Adrian Videanu, ce apare tot mai des la rampă, făcând fel de fel de declaraţii. Relaţia dintre cei doi s-a cimentuit încă din perioada când Videanu i-a luat locul lui Băsescu la Primăria Capitalei, intrând în contact cu multe dintre matrapazlâcurile băsăsciene rămase necunoscute nouă. Vorba proverbului ce-şi are originea în perioada de dominaţie fanariotă: mână pe mână se spală şi împreună obrajii.
Iar Videanu, considerat a face parte din categoria băieţilor deştepţi şi cu bani, a rostit o măsură anticriză mai mult decât aberantă, trecută prea uşor cu vederea de către analiştii politici, economici, liderii PNL şi PSD, care puteau dezvolta pe seama ei o întreagă tiradă de acuze asupra PDL. Mă refer la acea propunere lansată de Videanu de a se încheia cu băncile un Moratoriu, prin care acestea să se oblige ca vreme de trei ani să nu mai procedeze la executarea silită a restanţierilor Nici că se putea o propunere mai tâmpită. Băncile au un plan zilnic de încasări, care le asigură lichidităţile necesare plăţilor şi restituiri depunerilor. Apoi, ele au, la rândul lor, angajate credite ce au date fixe de rambursare. Există şi nişte indicatori de eficienţă a plasamentelor, printre care rotaţia fondurilor într-un interval de timp dat, ponderea împrumuturilor restante în total plasamente financiare. A semna un astfel de Moratoriu, ar însemna ca băncile să se condamne singure la faliment.
Stă în firea noastră de a lăsa spre rezolvare lucrurile pe ultima sută de metri, dacă se poate pe ultimul metru. Avem zeci de exemple când prin lege s-au stabilit anumite termene pentru a face sau a nu face ceva, pentru a depune nişte formulare, pentru a ne reînscrie societăţile comerciale etc. iar în ultima zi de expirare a termenului fixat ne-am înghesuit la cozi, ne-am înjurat, ne-am călcat în picioare, ne-am bătut, fiind necesare noi şi noi prelungiri ale termenului. Când românul nostru va afla că timp de trei ani banca nu-i poate lua casa, masa, maşina, bunurile cumpărate cu bani din credite, adio plată a ratelor. Toată lumea va răsufla uşurată că nu mai trăieşte presiunea zilei de mâine, când vine scadenţa ratei, şi va folosi banii pentru distracţii, cununii, botezuri, cumpărări de articole de lux, trai pe picior mare.
Iată de ce propunerea PDL, prin Videanu, este nu numai tâmpită, dar lipsită de orice seriozitate şi mult mai de stânga decât le-ar fi trecut prin cap celor din PSD. Este un mod de a îmbrobodi alegătorii care au credite de bancă. Sunt convins că bancherii n-au băgat în seamă o astfel de aberaţie, ce poate fi considerată unică în întreaga istorie a finanţelor mondiale. SUA n-a oprit băncile de la executarea silită, le-a refinanţat din banul public pentru a le asigura lichidităţile necesare. Nici Anglia, Franţa, Italia sau Germania n-au gândit o astfel de monstruozitate cu caracter de protecţie socială, care poate falimenta întreg sistemul bancar. N-au gândit pentru că ei n-au un Videanu, n-au un PDL, au lideri responsabili în ceea ce fac, indiferent de culoarea politică. Părerea mea!