Analizând listele de candidaţi depuse de partide pentru alegerea consilierilor locali şi judeţeni, am constatat cu tristeţe că ponderea celor de pe liste, în special la comune, sunt agricultori. În acest an intelectualii apar pe liste într-un număr extrem de redus, cel mai mic din istoria alegerilor postdecembriste. Pornind de la acest aspect statistic am căutat să aflu şi determinările de ordin sociologic care au generat situaţia. Am stat de vorbă cu lideri politici locali, cu primari actuali şi foşti, cu profesori în prag de pensie şi din generaţia postdecembristă, cu preşedinţi de birouri electorale locale, cu oameni simpli sau instruiţi peste nivelul mediu ce caracterizează îndeobşte societatea rurală.
O primă concluzie care s-a desprins a fost aceea că intelectualii care s-au format profesional înainte de evenimentele din decembrie 1989, după ce au parcurs o etapă de efervescenţă politică, acum trăiesc una a dezamăgirilor, a unei indiferenţe totale faţă de ce se întâmplă în comunitatea din care fac parte, sunt pradă unei oboseli psihice, unei apatii morbide.
Până în decembrie 1989, intelectualii satului, în majoritate învăţători şi profesori, au fost umiliţi ani la rând în activitatea lor de către secretarii adjuncţi cu propaganda, recrutaţi de către PCR din rândul mecanicilor agricoli. După 1990, aceiaşi intelectuali au simţit nevoia să preia frâiele politicii locale, aşa cum au făcut-o şi înaintaşii lor de până la 1947, când la conducerea ţării s-au instalat comuniştii. Alegerile din 1992, 1996 şi chiar 2000 au fost dominate de o politică locală promovată de către aceşti intelectuali. Învăţători, profesori aflaţi la catedră sau pensionari au fost aleşi consilieri locali sau chiar primari.
Între timp a evoluat şi societatea rurală. Au apărut întreprinzătorii locali, au apărut jocurile de interese, s-au format grupări care au început să-şi impună voinţa asupra administraţiei publice locale, au început ca lucrurile să fie dirijate de către oameni influenţi de la nivelul judeţului. Oricât de săraci ar fi învăţătorii şi profesorii, la capitolul moralitate aceştia au fost tot timpul modele, atât cât poate fi un om instruit şi de bună credinţă. Ori, grupările mafiote, când n-au putut cumpăra conştiinţe, au cumpărat voturi şi şi-au impus ca aleşi oamenii lor.
Aşa se explică că pe listele de consilieri locali, candidaţi la primar, s-a redus într-un mod alarmant numărul intelectualilor şi au apărut, pe locuri eligibile, agricultorii. Ei sunt ieftin la cumpărat, uşor de manipulat, au rude multe care să-i susţină prin vot. Toate aceste jocuri de culise ale puterii i-au dezamăgit pe intelectualii în vârstă, i-au determinat să se retragă din viaţa politică.
În ce priveşte generaţia nouă de intelectuali, cea postdecembristă, aceasta are alte preocupări decât să participe la viaţa politică locală. Mulţi sunt navetişti, neintegraţi în comunitate, iar cei care s-au ridicat din sânul familiilor locale au altă concepţie despre muncă şi viaţă. Sunt atraşi mai mult de distracţii, de activităţi turistice sau devin robii navigării pe Internet. Nu sunt interesaţi de cine va fi primarul comunei, cine sunt consilierii locali şi cum văd ei viitorul localităţii. Generaţia tânără de intelectuali visează la o îmbogăţire rapidă, pun un accent mai redus pe etică şi morală, vor să plece în lumea largă, să-şi vadă împlinit visul.
Sunt convins că şi aceasta este o etapă pe care viaţa politică rurală o parcurge. Când vom avea un electorat maturizat politic, când se vor vota programe politice şi nu exponenţi ai grupărilor care controlează societatea, când partidele politice vor realiza că nu mai pot include pe lista de candidaţi, pe un loc eligibil, pe agricultorul care are cumetri şi fini jumătate de sat, lucrurile se vor schimba de la sine. Atunci se va forma o nouă clasă politică, iar tânăra generaţie a intelectualităţii rurale de astăzi îşi va recăpăta poziţia socială care i se cuvine. Până atunci, în dorinţa de a aduna voturi, partidele promovează pe liste agricultorii satelor, beneficiind de susţinerea financiară din umbră a afaceriştilor veroşi. Părerea mea!