Săptămâna aceasta, alte două zile le-am petrecut la Gura Humorului, în compania unor colegi de presă din Moldova. Pe lângă seminarul în sine, considerat extrem de instructiv pentru profesia de jurnalist, în cadrul discuţiilor colegiale s-au conturat şi alte probleme cu care media scrisă se confruntă şi care devin tot mai acute. S-a recunoscut la unison că presa locală nu este organizată în plan naţional, nu are organisme care s-o reprezinte în raport cu puterea politică şi administrativă a ţării, că întreaga activitate de presă locală se află la cheremul celor ce conduc judeţul în plan politic, economic şi administrativ. Presa locală depinde financiar de publicitate, ca principală sursă de acoperire a cheltuielilor de editare şi de plată a salariilor. Iar această publicitate este controlată de puterea politică şi administrativă. Dacă nu eşti pe placul puternicilor politici ai zilei, aceştia au ca pârghie de corecţie funcţiile de control ale statului în plan teritorial. Nu mai este o noutate ca un agent economic să întrerupă un contract de publicitate cu anumite publicaţii locale, pentru că a fost atenţionat de către cineva de la Garda Financiară, Oficiul Judeţean de Protecţia Consumatorului sau de la Fisc că dacă n-o face, îşi va complica existenţa. Cum nu este o noutate ca publicitatea instituţiilor statului să fie dirijată inteligent, prin prevederi în caietul de sarcini, către anumite publicaţii care le cântă în strună. Însă ce s-a conturat ca fiind de o gravitate deosebită, este acea tendinţă de organizare mafiotă a dirijării publicităţii din plan naţional în cel local. Toţi cei prezenţi la Gura Humorului, din judeţele Iaşi, Suceava, Botoşani, Neamţ, Bacău, Vaslui au susţinut că auditul BRAT nu-i decât o formă mascată de control a repartizării publicităţii în plan local. Te înscrii în acest sistem cu credibilitate tot mai redusă, respecţi regula jocului şi te recompensează cu un tiraj ce n-are nimic comun cu cel de pe factura fiscală emisă de către tipografie. În schimb, contra cotizaţiilor acceptate la plată, te bucuri de calupuri publicitare repartizate de agenţii publicitare naţionale ce lucrează şold la şold cu BRAT-ul. Motiv pentru care publicaţiile locale care adoptă o luptă concurenţială corectă, apelează tot mai mult la auditul unor instituţii private specializate în astfel de sondaje. Însă baiul cel mare abia acum vine. Societăţi economice, ONG-uri, instituţii ale statului, unităţi financiare şi bancare etc. s-au specializat în a-şi face cunoscute noutăţile din activitate, nu cu caracter publicitar, ci prin comunicate de presă. Dacă o bancă comercială lansează un pachet nou de servicii, publicitatea o desfăşoară în presa audio-vizuală şi scrisă naţională. În plan local, fraierilor de la publicaţii, le trimit spre publicare câte un comunicat de presă. Prinde un ONG câte un program cu finanţare nerambursabilă ce are prevăzut în buget 10% cheltuieli cu publicitatea, găsesc şi soluţii pentru a rămâne lor aceşti bani. Trimit publicaţiilor locale câte un comunicat de presă şi aşteaptă ca acestea să muşte din momeală, după care anexează la dosar, ca dovadă a publicităţii făcute, ziarul în care s-a tipărit comunicatul. Prefectura, Consiliul Judeţean îşi promovează imaginea publică, nu plătind calupuri publicitare, ci remiţând redacţiilor locale comunicate de presă. Nu le publici, vei simţi imediat reacţia lor. Fie te pricopseşti cu un control, fie pierzi un important contract publicitar cu o şi mai importantă societate comercială. Până şi marile concerne, cu caracter economic sau de prestări servicii, înlocuiesc publicitatea în plan local cu aceleaşi comunicate de presă. Se umple mail-ul cu astfel de comunicate de la Cosmorom, Connex, Orange, Raiffeisen Bank, BRD, BCR, ALTEX etc.
Ca o concluzie, unanim acceptată de către cei prezenţi, a fost aceea că o presă total independentă există atunci când are asigurată independenţa financiară. În momentul de faţă avem de-a face cu o independenţă relativă, extrem de riscantă pentru majoritatea publicaţiilor vulnerabile financiar în faţa reprezentanţilor puterii.