În primul rând că ştiinţa premierului plagiator este cam subţirică şi extrem de lacunară. Cu peste douăzeci de ani înaintea sa, preşedintele răposat Ceauşescu, obişnuia ca în noaptea de revelion să prezinte naţiunii române starea sa economică. Aşa că, premierul Ponta nu poate fi considerat inventator, precum cel care a inventat roata, ci rotar, precum cei care confecţionează roţi după modelul inventatorului.
Dar dacă privim declaraţia premierului prin prisma personalităţii sale, descoperim lesne că ea se potriveşte perfect dorinţei sale de mărire, de a fi considerat conducătorul suprem al românilor trimis de providenţă pe post de salvator. Apucăturilor sale dictatoriale tot mai evidente şi dorinţele de reînviere a cultului personalităţii de asemenea sunt evidente.
Numai că el suferă de izolare internaţională şi n-are parte de bucuriile de care a avut Ceauşescu, de exemplu de a fi plimbat cu caleaşca poleită cu aur a reginei Angliei, de a fi primit de preşedintele SUA pe treptele de intrare în Capitoliu, un omagiu şi respect de care puţini preşedinţi ai lumii s-au bucurat de o astfel de primire la Washington.
Să ne amintim că pe la începutul anului 2012, când încă era în opoziţie, s-a dus la Washington dar n-a fost primit la Casa Albă de vreun demnitar mai de soi, adică de rang înalt. Doar un secretar fără rang de la Cabinetul secretarului de stat Hillary Clinton şi-a făcut milă de el şi i-a acordat cinci minute de amabilităţi. De când este premier, n-a mai călcat pe la Washington pentru că nu l-a chemat şi nici nu-l va chema vreun demnitar. Plagiatorii, fie ei şi premieri, n-au trecere pe la americani.
În schimb, pentru a nu-şi dezminţi statutul de copy-paste, Ponta l-a copiat pe preşedintele SUA şi va prezenta şi el românilor, de la tribuna guvernamentală, starea naţiunii din punct de vedere economic şi financiar. Putem spune că Ponta, pe lângă mania plagiatului, suferă şi de râvneşte la sindromul prezidenţial american.
Dar să încercăm să intuim cam ce va putea cuprinde informarea lui Ponta către naţiunea română. Desigur, promisiunile din campania electorală vor fi trecute sub tăcere. În schimb vom afla ce ştiam şi de la Guvernul Boc, că nu sunt bani în visterie pentru creşteri de pensii şi salarii sau şi nici nu se pot lua măsuri de reducere a fiscalităţii pentru a se crea noi locuri de muncă.
Vom mai afla că investiţiile nu sunt o prioritate a Guvernului Ponta II, prioritatea fiind asigurarea protecţiei sociale, adică a protejării brumei de venituri ale bugetarilor şi pensionarilor, lăudându-se că el le-a dat ce le-a luat Guvernul Boc, fără a mai aminti şi de restul promisiunilor cu care le-a obţinut votul.
Vom mai afla că România este putredă de datoare şi că el, Ponta, are ghinionul dar şi ocazia de a fi salvatorul românilor, achitând în acest an o parte din datoriile publice, motiv pentru care nu sunt bani pentru pensii şi salarii. Desigur, va mai preciza apăsat cine a făcut aceste datorii dar nu va aminti de faptul că imediat ce a fost desemnat premier s-a şi repezit la FMI şi Banca Europeană şi a angajat creditul deschis de Guvernul Boc, aproape două miliarde de euro, bani pe care încă nu ştim pe ce i-a cheltuit.
Nu va pomeni nimic nici de cheltuielile în plus cu înfiinţarea de noi ministere, cu înmulţirea funcţiilor în administraţia centrală şi creşterea numărului de angajaţi din acest sector cu 13.500, ceea ce înseamnă alte cheltuieli risipitoare din banul public.
Va mai avea grijă premierul să nu ne spună ce noi impozite şi taxe ne aşteaptă, ce majorări vor fi operate asupra celor existente deja şi ce majorări de preţuri la servicii, combustibil şi energie ne aşteaptă peste an.
De când este premier, Ponta n-a oferit românilor decât promisiuni şi majorări de preţuri aplicate pe muţiş. Cu toate acestea, votanţii USL nu s-au convins încă de marea cacealma pe care le-a tras-o liderii USL. O vor descoperi poate în Săptămâna Luminată din ajunul Paştilor. Până atunci să-şi pregătească palmele, iar joi, după discursul premierului, să-l aplaude frenetic şi cu îndelungi ovaţii. Asta-şi doreşte şi premierul! Părerea mea!