Tot privind pe la televizor liderii de sindicat, am realizat că sunt aceiaşi de când învăţătorii şi profesorii au descoperit că doar prin grevă mai pot fi băgaţi în seamă de politicieni şi guvernanţi. Şi tactica lor este aceeaşi. Cer mult ca să se mulţumească cu puţin. În schimb, peste an, se vor bucura de graţiile ministrului Învăţământului şi a altor guvernanţi, pentru că au fost ascultători şi înţelegători. Într-una din seri, invitat la Ştirea zilei lui Vrânceanu, pe postul Tv Antena 3, Vadim Tudor a spus despre tinerelul maturizat, social-democratul Victor Ponta, că are mutră de cimpanzeu. Translând viziunea zoologică a lui Vadim asupra liderilor de sindicat naţionali din Învăţământ, apare şocantă coincidenţa. Sunt ca nişte maimuţe îmbătrânite şi hârşâite la şcoala comunistă, ce s-au prins cu mâinile lungi de scaunul de lider şi nu se mai dau desprinse, repetând la nesfârşit o lecţie arhicunoscută: salarii mai mari.
Învăţământul românesc nu s-a modernizat cu nimic în plan pedagogic, dar nici revendicativ. Acest lucru este bine ştiut de Putere, şi-l valorifică din plin. Salariile cadrelor didactice vor creşte numai dacă se va face o reformă adevărată în profunzimea sistemului. Şcolile trebuie conduse de directori cu concepţii novatoare şi orizont democratic larg, care înţeleg că sistemul nostru de învăţământ va deveni, cu sau fără vrerea noastră, parte integrantă a celui european. Adepţii cu idei conservatoare şi tradiţionaliştii nu mai au ce căuta în funcţii de conducere şi decizie. În acelaşi timp, trebuie schimbaţi şi liderii de sindicat. Adică înlocuite aceste epave comuniste aflate în derivă prin democraţie cu lideri sindicali capabili de dialog ferm şi intransigent cu Puterea, incoruptibili, dar şi solidari cu reforma la care trebuie supus sistemul.
A fost de râsul curcilor ceea ce s-a întâmplat la Botoşani, după vizita ministrului Hărdău. Ministrul a evidenţiat şi elogiat modul în care a fost pregătită pentru deschiderea anului şcolar unitatea şcolară din Văculeşti. El a căzut în capcana ce era întinsă pe vremuri demnitarilor comunişti. I s-a arătat faţa frumoasă a unor clase, nu şi a celor aflate în mizerie şi debandadă. După ce ministrul a plecat, Autoritatea de Sănătate Publică Botoşani a prezentat şcoala din Văculeşti ca exemplu sanitar negativ şi căreia nu i se poate acorda autorizaţie sanitară. Cui i-a ajutat faptul că ministrul a fost prostit? Nimănui. Tot nouă ne-am făcut rău.
Se apropie începutul anului universitar. Şi studenţii au pus de greve. Asemenea liderilor de la învăţământul preuniversitar, şi liderii studenţilor s-au adunat la uşa guvernului. Dihonia neînţelegerilor n-a lipsit. S-au contestat unii pe alţii, ca reprezentativitate. Nici asupra revendicărilor nu s-au arătat a fi în consens. Semn că şi aici există băgată o coadă de topor, că unde nu-i unitate, forţele sunt dispersate mai uşor. I-a luat ministrul pe rând, la negocieri, şi i-a adus acolo unde a vrut. Adică ei au cerut mult, iar ministrul i-a mulţumit cu puţin.
Înainte de 1947, o mişcare socială a studenţilor dădea fiori guvernanţilor. Politicienii se alarmau şi se acuzau de incompetenţă unii pe alţii. Uneori, în urma unei greve studenţeşti cădea guvernul. Guvernanţii de acum au alte proceduri. Ei oferă liderilor acestora avantaje politice, le promit funcţii prin partid, îi promovează în posturi înalte după absolvirea facultăţii. Iar mulţimea studenţilor, amărăştenii, nu fac decât să se-njure unii pe alţii pentru insuccesul grevei.
Aşadar, învăţători, profesori, studenţi, cu toţii trebuie să înţeleagă că în lipsa unei reforme reale în sistem, problemele cu care se confruntă nu vor fi rezolvate. Evenimentele se vor precipita după ce vom intra în UE şi vom constata că suntem obligaţi să facem anumite lucruri a căror rost nu-l înţelegem. Nu-l vom înţelege pentru că acum ne batem joc de propriul viitor, prostindu-l pe ministru, acoperind incompetenţa colegului de catedră, susţinând în funcţie un director depăşit de vremuri, votând un lider de sindicat fără autoritate publică, notând subiectiv pe unii elevi, trecându-i examenul pe nedrept pe alţii etc.