Spre nefericirea celor din PD-L, moţiunea lor n-are nici o şansă să treacă. Cei din PSD sunt mânaţi de alte gânduri, nutresc alte interese electorale. Taxa afectează un număr mic de români, n-are miză electorală. Iar dacă PSD-ul ar vota alături de PD-L şi Guvernul Tăriceanu ar cădea, social-democraţii ar putea fi acuzaţi de dezordine în guvernarea ţării. Mai ales că de profitat ar avea numai PD-L-ul şi preşedintele Băsescu, PSD-ul având numai de pierdut. Revigorat cu reanimarea lui Adrian Năstase şi a lui Dan Mircea Popescu, PSD-ul a început să se întoarcă cu faţa către gândirea împăciuitoristă a preşedintelui de onoare Ion Iliescu.
De la alegerea lui Năstase în fruntea Consiliului Naţional al PSD, s-a putut observa că televiziunile naţionale şi-au pus reporterii acreditaţi la sediul PSD să-şi îndrepte camerele de filmat către Năstase şi Iliescu, Geoană fiind lăsat mai pe la coadă.
Nu pot să uit imaginile de televiziune cu Ion Iliescu vorbind în plenul Consiliului Naţional PSD. Vorbele sale, gestica, aminteau de discursurile muncitoreşti ale lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, când cerea mobilizarea publică pentru distrugerea ultimilor rămăşiţe şi rezistenţe ale burghezo-moşierimii. Preşedintele Iliescu chema la unitate în lupta cu Băsescu, cu partidul lui Băsescu PD-L. Iar mobilizarea forţelor social-democrate, într-adevăr, nu poate fi apanajul lui Mircea Geoană, pentru că n-are astfel de veleităţi politice.
Electoratul pierdut de PSD este cel învârstă, în majoritate format din pensionari. Acest electorat nu se poate întoarce cu faţa către PSD în urma unui discurs-apel lansat de Mircea Geoană, pentru că acesta nu poate vorbi pe înţelesul lor, nu-i poate unge la suflet cu vorbele cu care ei sunt obişnuiţi din tinereţe. În schimb, preşedintele Iliescu îi reprezintă prin gândire, prin discurs, le încălzeşte inima, le trezeşte amintiri plăcute, îi face să se simtă importanţi, să se unească din nou în cuget şi simţiri pentru o cauză anume. Iar acea cauză care-i uneşte este de a apăra ţara de dezastrul guvernării liberale, de dezmăţul politic în care a aruncat-o preşedintele Băsescu, de pericolul ca nu cumva la guvernare să ajungă PD-L, un partid rebel, care a trădat interesele social-democraţiei româneşti, trecând la dreapta eşichierului politic.
Chiar dacă discursul lui Iliescu este la fel de populist şi demagog ca al lui Emil Boc, el cuprinde şi un sâmbure de adevăr. Tocmai pe acest sâmbure de adevăr mizează Iliescu, Năstase, Dan Mircea Popescu, Hrebenciuc, cărora cu siguranţă li se vor alătura de acum şi Octav Cozmâncă, Şerban Mihăilescu etc. pentru a recâştiga electoratul pierdut.
În timp ce premierul Tăriceanu îşi ceartă cu duhul blândeţii miniştrii care s-au apucat să pună noi biruri pe capul românilor cu numai trei luni înainte de alegerile locale, Iliescu îi scoate de la naftalina DNA-ului pe „expiraţi” şi îşi întăreşte forţele politice pentru ofensiva în alegerile locale şi parlamentare.
Dacă avem în vedere deruta care domină electoratul, marea dezamăgire produsă de către Alianţa DA, disciplina care domneşte în rândul electoratului de sorginte pensionară de a merge la vot, suntem nevoiţi să acceptăm că noua strategie, care dealtfel este foarte veche, a fondatorului PSD poate aduce social-democraţilor un câştig electoral. De va fi aşa, nu va fi o victorie a PSD-ului ci o înfrângere meritată a dreptei care, de câte ori a ajuns la guvernare, s-a dovedit incapabilă de a conduce ţara.
Luând în calcul reactivarea „expiraţilor” de la vârful partidului, mă întreb dacă odată cu ei, în PSD, se vor întoarce şi baronii locali. Cu toată cerbicia lui Iliescu de a da garanţii morale că în partidul său nu vor mai fi primiţi oamenii de afacere de conjunctură, profitorii, ci numai cei călăuziţi de curate gânduri social-democrate, eu cred că baronii îşi vor recupera locurile pierdute. Părerea mea!