Vizita suedezilor din Malmo a lăsat acestora gustul amar al descoperii unui oraş ignorant, care nu va avea nici o şansă fără o trezire bruscă la realitate. Aflaţi în faţa normelor europene, reacţionăm cu reticenţă şi încăpăţânare, fără a accepta dezvoltarea. Suedezii au acceptat să ne împărtăşească experienţa, să ne consilieze. Cu eleganţă diplomatică, primarul suedez a refuzat invitaţia de înfrăţire a botoşănenilor cu omologii din Malmo, invocând o diferenţă de optică şi interpretare a relaţiilor.
S-a remarcat o diferenţă zdrobitoare de mentalitate, între calculul matematic şi rece al suedezilor şi încercările noastre de a ridica timid capul spre Europa şi de a intra sub pielea nordicilor. Ne-au refuzat înfrăţirea, dar am primit în schimb sfaturi preţioase cu privire la groapa de gunoi şi termoficare, care în opinia lor sunt puncte de plecare, pietre de temelie, în timp ce în Botoşani populaţia se debranşează din ce în ce mai mult de sistemul de termoficare. Dezgustul cel mai mare al delegaţiei străine a fost în urma intrării în contact cu Centrul Istoric. Starea în care se află imobilele din Centrul Istoric şi impresia exprimată de aceştia a fost o palmă dată autorităţilor locale actuale, dar mai ales foştilor primari, care potrivit primarului suedez au fost lăsate ani de zile în paragină.
Încercând să îndulcească remarca oarecum spontană asupra ruinelor, elegant, primarul Kjell Arne Landgren a invocat diferenţa interculturală ce îl împiedică să conceapă peisajul autohton. Îndoielile primarului suedez ar fi fost imediat spulberate dacă ar fi cunoscut incidentul din vara anului trecut, când una din clădiri practic s-a prăbuşit , din fericire fără a produce victime în rândul proprietarilor. Deloc de neglijat în acest episod este ignoranţa chiriaşilor, care au înţeles într-un mod cu totul ciudat modul de folosire al unui imobil.
Mai presus de toate acestea este mentalitatea şi reticenţa la schimbare. Săraci fiind, ne complăcem totuşi în ignoranţă. De partea cealaltă, încetând să caute înfrăţiri, suedezii s-au ridicat prin simţul practic dezvoltat, şi nu în ultimul rând prin corectitudine, disciplină, verticalitate şi gândire rece. Chiar dacă există sărăcie, trebuie să alegem drumul şi să ne dezvoltăm economic.
Ochiul suedez a remarcat necesitatea unei infrastructuri mai bine puse la punct, comunicaţii, locuinţe de calitate pentru mai multă lume. Suedezii au remarcat că lasă de dorit mediul înconjurător, precum şi turismul. Concluzia este că nu ştim să valorificăm resursele noastre. Rezolvând aceste probleme, celelalte vin de la sine. Societatea din Botoşani se află în faţa unui pas decisiv, dar lipsa unei discipline instituie şi mai multă reticenţă în faţa normelor ce zilnic apasă asupra populaţiei.
Invocând latura socială, societatea se mulţumeşte să persiste în sărăcie protestând în faţa regulilor impuse pentru atingerea standardelor din ţările dezvoltate. Suedezii îşi amintesc însă de unde au pornit în urmă cu zece ani, când au intrat în falia Europeană. Cu mentalitatea şi îndârjirea manifestată este foarte puţin probabil ca în zece ani să atingem nivelul la care se află ei în momentul de faţă.