Aş fi vrut să scriu acest editorial într-o notă veselă, care să marcheze cum se cuvine intrarea noastră în marea familie a Europei. M-am uitat în jur, să aleg acele momente care să dea cuvenita notă de veselie, să selectez acele evenimente remarcabile care să ne ridice moralul. N-am descoperit decât tristeţe şi dezamăgire. Intrăm în Europa fără ca mentalitatea politicienilor noştri să se fi schimbat cu ceva, fără ca ei să fi reuşit să-şi învingă trăirile oportuniste individualiste, să fi ieşit de sub robia intereselor de grup, să fi renunţat la privilegiile sfidătoare sărăciei în care trăieşte majoritatea românilor. Nici n-am intrat bine în Europa, că cei de la putere au şi încercat să încalece organismele instituţionale ale U.E., pentru a-şi impune pe posturile de funcţionari europeni protejaţii lor. I-au lăsat pe cei de la U.E. fără glas, fără putinţa de a replica în vreun fel. I-am rugat pe aceşti politicieni, mă refer la cei botoşăneni, să conceapă câte un mesaj adresat botoşănenilor, prin care să-şi exprime opinia intrării noastre în U.E. şi cum văd ei viitorul nostru european. Nici o reacţie, deşi textul urma să fie publicat gratuit. Doar prefectul a considerat că este de datoria sa să adreseze botoşănenilor un cuvânt de bun venit în Europa.
Nici politicienii, nici guvernanţii nu vor să ne spună că intrarea în U.E. nu înseamnă prosperitate imediată, ci mai multe sacrificii decât cele de până acum. Tragedia cea mare este că majoritatea dintre noi nu conştientizează prin nimic cât de greu îi va fi în viitorul apropiat. Readus, după 1989, la aceleaşi mijloace primitive de lucru în agricultură, boul şi calul înjugat la plug, ţăranul nu-şi face nici un fel de iluzii asupra viitorului. Pentru el intrarea României în UE nu înseamnă decât o serie de lucruri ciudate: cip la animale, tratament uman asupra animalelor de muncă, tăierea porcului prin electrocutare sau împuşcare, interdicţii de a circula pe anumite drumuri, renunţarea la fabricarea ţuicii de prună, tescovină şi la vinul de butuc şi multe alte cerinţe care de care mai trăsnite şi neîncăpătoare în mintea sa, obişnuită de mii de ani să judece firescul vieţii după canoane moştenite.
Vom cheltui în noaptea dintre ani câteva milioane de euro, pentru a marca cu fast alăturarea la Europa. Fiind rost de chef, momente ale vieţii dragi românilor, vom ieşi cu toţii în stradă şi vom ajunge euforici cu ţuica, vinul sau şampania dăruită de aleşi ori adusă de acasă. Vom cânta şi vom dansa în stilul şi tradiţiile noastre. Ne vom reveni peste vreo trei zile şi vom constata că aşezarea noastră în Europa n-a schimbat cu nimic peisajul cu care ne-am familiarizat după decembrie 1989. Va continua goana după un loc de muncă bine plătit, vor continua protestele pentru o leafă mai mare, fără a obţine ceva în plus peste vrerea celor din UE, vom începe să constatăm că nu mai avem voie să facem cutare sau cutare lucru, pentru că nu ne permit nişte norme pe care, oricum, nu cred că le vom înţelege vreodată sensul.
Poate că milioanele de euro cheltuite la crucea dintre ani ar fi fost mai nimerite în cheltuiala de informare a românului cu ce înseamnă integrarea în Europa. Nimic de zis, vom ajunge şi clipele când viaţa va deveni mai prosperă. Căci vom ajunge să trăim şi o astfel de viaţă. Dar cu ce eforturi şi sacrificii? Nu era normal să li se spună românilor adevărul, să fie pregătiţi în înfruntarea cu un alt mod de viaţă, cu judecăţi de altă valoare decât cele cunoscute nouă? Consider că da! Vorba prefectului Roman, ne aşteaptă 33 miliarde de euro, bani pe care va trebui să-i cheltuim. Din păcate pentru noi, nimeni n-a venit să ne spună cum putem beneficia de aceşti bani, în ce condiţii pot fi ei cheltuiţi etc. Sunt multe lucruri pe care politicienii şi guvernanţii ar fi trebuit să ni le spună sau să ne fi învăţat cum să le facem faţă.
Ne-a fost dat să intrăm în Europa, urmând stilul nostru de lucru fârfâit, superficial, de mântuială. Poate că măcar de acum înainte vom deveni serioşi şi responsabili în tot ceea ce facem. Ca europeni, o să fim mai muncitori, mai chibzuiţi în cheltuieli, mai gospodari şi mai puţin amatori de lichide bahice. Nevoia l-a învăţat multe pe român şi i-a fost alături ori de câte ori a fost la ananghie. Lăsând tristeţea la o parte, propun, înainte de a deveni europeni deplini, să aducem un omagiu şi respect tradiţiilor autohtone şi să ciocnim un pahar cu vin în sănătatea noastră, a românilor. La mulţi ani!