Duminică seară, aproape de miezul nopţii, într-un foc de artificii anemic, adică aşa cum a început, ecourile Festivalului verii – Timişoreana s-au stins. Odată cu el au dispărut şi murmurele nemulţumiţilor, în general cetăţeni în etate, care au criticat mai pe faţă, mai pe la colţ de bloc organizarea acestui festival care le-a tulburat liniştea. Aceste murmure se aud încă de la prima ediţie, organizată sub bagheta primarului Florin Egner, cel care a pus bazele acestui festival, numit la origini „al Berii”.
Să fim bine înţeleşi, noi, botoşănenii, la capitolul evenimente culturale avem o educaţie precară, chiar retrogradă. În paralel cu festivalul nostru, la Sibiu s-a desfăşurat Festivalul Medieval. I-am văzu pe sibieni mândri de acest eveniment, bucuroşi să coboare în stradă şi să participe efectiv la distracţie, nepunând-şi problema zgomotului stradal sau cel al decibelilor emanaţi din staţiile de amplificare.
Iar în Sibiu sunt anual câteva evenimente de anvergură, care umplu oraşul de turişti ce îşi petrec nopţile în stradă, distrându-se. Nici prin cap nu le trece sibienilor să-l acuze pe primarul Johannis Klaus de tulburarea liniştii locatarilor. Dimpotrivă, sunt mulţumiţi că primarul lor, prin evenimentele organizate, face cunoscut Sibiul lumii întregi.
Botoşănenii gândesc altfel despre acest gen de evenimente culturale. Sunt împotriva lor, vor nopţi pline de linişte, nu vor ca străinii să ne calce pragul, să ne cunoască valorile, să povestească despre noi, să ni se ducă veste că suntem un oraş care merită a fi vizitat. Este ciudată şi anacronică o astfel de mentalitate. De pe la 1800 încoace Botoşanii au avut o activitate culturală efervescentă. Nu de puţine ori membrii Casei regale au ţinut să vadă Botoşanii, să participe la evenimentele lui mondene, să fie prezenţi la spectacole artistice de înaltă ţinută. Artur Gorovei, în cartea sa extrem de valoroasă intitulată „Monografia Botoşanilor”, a surprins extrem de bine viaţa culturală a oraşului.
Şi în perioada comunistă botoşănenii participau la distracţii publice, chiar dacă ele erau organizate la Baisa şi numai cu prilejul anumitor zile din an. Nu-mi explic de ce acum există această repulsie faţă de evenimentele culturale de amploare, de ce atâta ură împotriva primarului, fie el Egner sau Flutur, că le menţine în calendarul evenimentelor anuale al Botoşanilor. Nici măcar ziua oraşului, care corespunde cu sărbătoarea creştin-ortodoxă Sf. Gheorghe, nu mai este agreată.
Nu ştiu ce-ar trebui făcut ca să trecem peste această perioadă din viaţa oraşului, când locuitorii săi nu mai au chef de viaţă, şi să revenim la vechile tradiţii culturale care ne-au adus atâta cinste, respect şi multă celebritate. Cred că un studiu sociologic sau unul psihosocial ar putea determina cauzele care au generat această apatie şi repulsie faţă de evenimentele culturale şi cum ar trebui procedat ca să ne revină pofta de distracţie.
Şi mai există o problemă. Cea a denumirii festivalului. A fost „al Berii”, a devenit „al Verii” având pe el pecetea berii „Timişoreana”. Practic, festivalul nu reprezintă o tradiţie a oraşului, nu este dedicat unui fapt cultural de renume, nu este legat de numele vreunei personalităţi locale. Cred că administraţia oraşului împreună cu cei de la Cultură ar trebui să găsească identitatea acestei sărbători, care să-i justifice existenţa anuală în viaţa noastră publică. Dacă n-avem a-i da identitate, atunci să renunţăm la acest festival, care, oricum, abia mai respiră iar până la anul, dacă se va mai desfăşura, va trebui resuscitat în mod serios. Părerea mea!