Sâmbătă, la sala Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani, deputatul democrat Radu Drăguş a ţinut să organizeze o dezbatere despre introducerea votului uninominal. Pentru a fi convingător, el a invitat persoane mai cu ştaif, precum Cristian Pârvulescu, preşedintele Pro Democraţia, politologul Andrei Ţăranu, deputatul PD Cosmin Popp, lectorul universitar Daniel Sandu, senatorul Dan Pârvan şi Elena Băsescu.
Cristian Pârvulescu n-a reuşit să prezinte o sinteză a votului uninominal care să scoată în evidenţă avantajele acestuia, faţă de votul pe liste de partid practicat în prezent. Nici n-a reuşit să dea garanţii că proiectul de lege promovat în Parlament de către Pro Democraţia va contribui la curăţarea actualei clase politice de lepre, scârnăvii şi alţi neaveniţi. Culmea, Cristian Pârvulescu a făcut observaţia că alegerile europarlamentare nu sunt pentru România o prioritate, ele fiind doar un mijloc politic prin care partidele îşi vor evalua forţa electorală de care mai dispus.
Mezinul Parlamentului, deputatul PD de Bucureşti Cosmin Gabriel Popp de numai 26 de ani n-a demonstrat nimic. Cu cele zece luări de cuvânt în plenul Camerei Deputaţilor nici n-avea ce experienţă să ne împărtăşească. Sunt convins că nici el nu ştie ce vrea cu acest vot uninominal, dar îi suficient, pentru el şi alţii ca el, că ştie Băsescu.
Ştearsă a fost şi prezenţa conf. univ. dr. Andrei Ţăranu, dealtfel cunoscut politolog. Ţăranu ar fi trebuit să explice audienţei de ce, când Europa a renunţat la votul uninominal, noi îl legiferăm. Apoi, cum se explică faptul că proiectul de lege promovat de Pro Democraţia este extrem de stufos în prevederi, complicat ca mod de calcul al rezultatelor votului şi greoi de înţeles de către populaţia cu drept de vot. Mai mult, Ţăranu era în măsură să explice dacă avem de-a face cu o voinţă reală a clasei politice de introducerea a acestui sistem de vot sau la mijloc sunt nişte interese politice de a obţine o majoritate parlamentară şi, deci, controlul politic şi decizional asupra viitorului Parlament. Pentru că se acreditează tot mai mult ideea că de votul uninominal este interesat doar preşedintele Băsescu, care-l va folosi ca scop de a-şi îndeplini dezideratul în a controla activitatea legislativă a viitorului Parlament şi, astfel, să aibă deschisă calea spre modificarea Constituţiei în a-şi întări poziţia şi spori prerogativele puterii, chiar de a schimba constituţionalitatea regimului din republică parlamentară în una prezidenţială.
Politologul Ţăranu n-a elucidat aceste enigme de ordin politic, şi nici lectorul Daniel Sandu n-a punctat esenţa acestui sistem de vot, peroraţia s-a fiind una plină de generalităţi. Cât priveşte prezenţa Elenei Băsescu, aceasta a fost una de decor. Nici nu s-ar fi putut fi altfel, ea neavând nimic comun cu politicul, ci doar cu evenimentele mondene ale Bucureştilor. Aş îndrăzni să cred că mai degrabă a fost trimisa lui tăticu, pentru a vedea la faţa locului cum acţionează slujitorii Partidului Democrat şi ce gândeşte poporul. Însă o astfel de misiune cere o anume experienţă, şi iar revin la teza că prezenţa sa chiar a fost una de decor.
Una peste alta, puşi să vorbească faţă în faţă cu electoratul, cei de pe scenă, parlamentari şi politologi s-au manifestat extrem de stingher, pentru că n-au avut curajul să mintă omul în faţa, aşa cum o fac cu multă dezinvoltură la televizor. Cât priveşte necesitatea votului uninominal, am convingerea că, în afară de serviciile ce-i vor fi aduse preşedintelui Băsescu, clasa politică nu va fi epurată de mizeria umană care o formează. Dimpotrivă, pe banii unor persoane interesate s-ar putea ca în Parlament să pătrundă şi mai multe cozi de topor. Părea mea!