Aruncând o ocheadă prin politica locală constatăm cu uşurinţă o anumită doză de plictiseală. O blazare a liderilor politici, nu din cauză că ne apropiem de zilele toride ale verii, ci mai degrabă că lipseşte miza politică necesară să întreţină lupta dintre putere şi opoziţie, acea motivaţie generatoare de energii politice care să menţină pofta liderilor de a fi în centrul atenţiei publice. Cel mai puternic partid al ţării, PSD-ul, devine tot mai slab de la o zi la alta. Lipsit de cârmaciul Iliescu, simbolul nepreţuit al nostalgicilor după regimul comunist, partidul este măcinat atât din interior cât şi din exterior. Mircea Geoană, noul lider ce se vrea reformatorul PSD-ului, n-a demonstrat capacitatea de a şti care este drumul cel mai drept către menţinerea în formă, adică în prim-planul electoratului, a partidului ce-a ajuns să-l păstorească printr-o conjunctură neaşteptată. Rămânând în plan judeţean, cam ce se întâmplă la nivel de ţară se petrece, la scară judeţeană, şi la Botoşani. Noul preşedinte al PSD, Constantin Conţac, n-a demonstrat prea multă imaginaţie în lupta politică de opoziţie. El şi-a concentrat forţele politice în răfuiala cu prefectul Cristian Roman, târând partidul într-o luptă ce nu-i aparţine. Este de observat, în mod îngrijorător, că PSD-ul nu se mai bucură de o abundenţă de lideri marcanţi, care să întreţină tonusul partidului prin declaraţii critice la adresa puterii, prin acţiuni de protest, prin iniţiative sociale care să justifice statutul de stânga al formaţiunii politice. O plictiseală a cuprins viaţa interioară de partid, iar imaginaţia politică a lui Constantin Conţac, care să-i permită o revigorare a vieţii de partid, se pare că întârzie să epateze. Periculos pentru PSD este faptul că electoratul a început să simtă declinul partidului. Iliescu a fost pentru PSD forţa motrice, iar această forţă nu poate fi înlocuită printr-un surogat gen Geoană. Pierderea alegerilor la funcţia de primar în comuna Adăşeni de către PSD este un început de dovadă a declinului partidului. Cred că a sosit momentul ca preşedintele Conţac să conştientizeze că maturizarea politică a electoratului necesită şi adoptarea unor noi mijloace de convingere în a-i obţine votul. Controversat prin anumite poziţii adoptate în formarea Consiliului Judeţean, prin anumite declaraţii privind acţiuni locale de dezvoltare economică, partidul condus de Dan Voiculescu la Bucureşti şi de Marcela Lozneanu la Botoşani nu-şi poate trece în cont vreo bravură politică mai de seamă. Cu chicoteli prin biroul vicepreşedintei Lozneanu şi cu dezbateri politice cu circuit închis prin birourile societăţii Apa Grup SA, pe unde lucrează câţiva membri mai maşcaţi ai Partidului Conservator, cu câte o declaraţie politică a senatorului bucureştean Vasilescu, făcută între două trenuri acest partid rămâne neluat în seamă, un fel de poreclit al satului, adică partidul remorcă al uneia sau alteia din formaţiunile politice consacrate. La PRM, Dumitru Codreanu vrea să ţină sus ştacheta, adică să menţină partidul la cotele din sondajele naţionale. Bate pasul pe loc, lipsindu-i credibilitatea de lider politic. Cred că esenţa lucrurilor porneşte de la faptul că vrea să conducă partidul, folosindu-se de experienţa managerială acumulată la conducerea unor societăţi comerciale. Cum un partid nu funcţionează pe aceleaşi principii ca o societate comercială, Codreanu va mai avea multe de învăţat din greşeli. Dizidenţii din PRM constituiţi în PPRM, avându-l la Botoşani pe Dorin Ciuştea drept cârmaci, sunt tot mai huliţi. N-au credibilitate politică, n-au imagine publică, pur şi simplu n-au identitate partinică. Ciuştea este perceput ca un căţel ce linge recunoscător mâna stăpânului ce l-a pocnit. Iar stăpânul lui Ciuştea este Conţac. Celălalt Partid Popular Naţional Ţărănist, etichetat drept partidul lui Cornel Furtună, nu mai are vlagă politică. Din când în când se mai zvârcolesc prin vreo conferinţă de presă, dar atât de anemic că nu atrag atenţia nimănui. Restul partidelor, gen Becali, au intrat în adormire imediat după alegerile din 2004 şi acolo vor hiberna până la următoarele alegeri. Sunt partide de conjunctură, de anumite interese politice, iar raţiunea lor de a fi n-are nimic comun cu democraţia. Nici în sânul celor două partide ale puterii viaţa politică nu-i mai vioaie. Odată tortul puterii împărţit prin numirea şefilor la descentralizate s-a instalat o acalmie asemuită mai mult unei plictiseli. Din când în când deputatul democrat Radu Drăguş mai face câte o declaraţie politică ce apare în media locală, ocazie pentru nemulţumiţi să-l beştelească în fel şi chip. Senatorul liberal Ţâbuleac continuă să ţină la discursuri de înaltă ţinută intelectuală, ermetice pentru majoritatea auditoriului, aducătoare de plictis. La polul opus, deputatul Câmpanu se manifestă grobian, semn că nu şi-a format încă un stil politic propriu, care să-l particularizeze ca lider. Faptul că noi nu reuşim să trăim bine, conform sloganului Alianţei DA, nu i-a marcat şi nu îi alarmează pe liderii acestei alianţe ajunsă în prag de spargere. Sunt voci liberale care afirmă că promisiunea de a trăi bine aparţine preşedintelui Băsescu şi PD-ului, iar nu PNL-ului. Ceva este adevărat. Zilele Botoşanilor şi sărbătoarea patronului Sf. Gheorghe au pus capăt seriei de sărbători din prima parte a anului. Îndată intrăm în sezonul concediilor. Cu alte cuvinte, până spre toamnă, plictisul va domina scena politică botoşăneană. Doar dacă de prin laboratoarele Cotrocenilor, preşedintele Băsescu nu va da la iveală vreun scenariu politic menit să tulbure apele, care se vor cât mai limpezi pentru intrarea noastră în UE.