La Învăţământ, ministrul Hărdău a putut afla din presă că subiectele de examen declarate secrete au fost desecretizate de un ziarist de la Adevărul, fără ca măcar să întâmpine vreo oprelişte. O secretară de stat din minister voia ca ziaristul să ajungă după gratii, iar subalternii săi să fie eventual răsplătiţi cu vreo medalie de merit. Iată că ziariştii nu s-au înspăimântat şi au dat o nouă lovitură. Cei de la Gândul au cumpărat subiectele de la bac cu numai 500 mii lei vechi şi cu o zi înainte de examenul propriu-zis. Nici după această nouă bravură ministerială, Hărdău nu va demisiona. El se crede mai ceva ca Spiru Haret, care, fără a-l pe Emil Boc susţinător, a reformat un sistem la care nici comuniştii n-au mai avut ce adăuga.
Cu ceva timp în urmă, românii au putut constata de la televizor dragostea reciprocă dintre preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu. Cei doi şi-au dat întâlnire într-un cadru romantic. La jumătatea unui pod din Târlişiua, în asistenţa nenorociţilor proaspăt ieşiţi de sub apele învolburate ce-au baliat localitatea. Au dialogat amical, după care şi-au dat întâlnire în CSAT. Premierul, precum Mircea cel Bătrân, a venit cu gânduri paşnice asupra lumii musulmane, cerând CSAT-ului retragerea trupelor din Iran, Irak şi pe unde vor mai fi. Preşedintele Băsescu, un sultan modern ce bate cu mânerul săbiei la uşa UE, s-a arătat crunt şi neiertător faţă de istoria noastră. Am stat îndeajuns cu capul plecat în faţa săbiei altora, şi-a zis preşedintele în gând, neavând barbă. Să mai stea şi alţii plecaţi în faţa săbiei noastre, şi-a răspuns singur. Din nefericire, purtătorii noştri de sabie sunt cei care se întorc în ţară între patru scânduri, cei pe care vrem să-i fericim neavând de gând să-şi ţină capul plecat. Dar preşedintele Băsescu are leac şi pentru astfel de pierderi umane. Orice tragedie de acest fel o transformă într-un bun prilej de imagine, făcând-o pe plângăciosul pe umerii membrilor de familie ai celui împuşcat sau îmbucătăţit cu bomba artificială. Sensibilitatea sa morbidă, deocamdată, impresionează asistenţa fără a fi nevoie de efecte speciale.
Tot cu ceva timp în urmă s-a întrunit la Bucureşti marele sfat asupra viitorului Mării Negre. Cu chelie şi fără barbă, Întâi Stătătorul sfatului, preşedintele Băsescu, a putut constata pe propria-i piele că se scaldă în ape negre, precum unele gânduri omeneşti. Pornind de la aceiaşi Mare Neagră, unii parlamentari, cu daruri paranormale, au realizat că acesta-i izvorul folosit de către forţele răului în a acoperi România cu ape. Cică un duşman înverşunat a realizat un mecanism diabolic şi poartă asupra României un război meteorologic, adunând umiditatea mării şi revărsând-o peste întreg teritoriul ţării. Motiv pentru al doilea om în stat, Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului, cel care urăşte apa din naştere, să aprobe o comisie parlamentară care să ancheteze apa meteorologică. Se speră că numai aşa vom descoperi insidiosul duşman ce ne atacă cu norii plini de apă. Seria unor astfel de constatări poate continua. La ce bun? Am dat suficiente exemple care să susţină teza că trăim o perioadă canceroasă, numită şi vremea lui Băsescu Vodă. Să sperăm că ea va lua sfârşit la 1 ianuarie 2007, că mai devreme nu sunt semne.
Ioan Rotundu
