Dornic de putere, dar lipsit de apreciere publică, Tincu a găsit de cuviinţă să joace rolul eminenţei cenuşii pentru Ovidiu Portariuc, descoperind în caracterul acestuia marioneta de care avea nevoie pentru a deveni puternic fără a fi nevoie de votul public. Aşa se explică cum de Portariuc l-a învins pe mult mai versatul Gabriel Oprişanu, nu într-o luptă directă, ci pe căile machiavelice puse la dispoziţie de Tincu. Aşa spun surse din interiorul PSD.
Ştim cu toţii cum a ieşit Gabriel Oprişanu din cursa pentru primarul Botoşanilor şi cum a intrat în această cursă Ovidiu Portariuc. Iar ca Mihai Tincu să-şi atingă scopul a trebuia să umble la milionul său de dolari şi să investească. Acum a sosit momentul să-şi recupereze investiţia făcută cu profitul cuvenit pe măsura efortului depus.
În momentul de faţă şi copii de la grădiniţă au priceput că primarul oraşului nu-i ghiduşul mascat în ştiulete de porumb, care-i făcea să râdă copios, ci fals gânditorul de Rapsodia Cponf SA Mihai Tincu. Iar de vreme ce o ştie tot oraşul este bine să-i acordăm Cezarului ce-i a Cezarului, adică să încercăm dă aflăm cât mai multe despre intenţiile lui Tincu prin marioneta sa Portariuc. Dar să facem cunoştinţă cu Tincu. Iniţial gândul m-a dus la Niccolo Machiavelli, cel care a pus bazele principiului administrativ divide et impera, adică dezbină şi stăpâneşte.
M-am răzgândit pentru că Machiavelli a fost la început un modest funcţionar public al Republicii Florenţa dar care s-a ridicat prin muncă proprie, devenind dintr-un amărât de contabil un diplomat, filozof şi politician de frunte. El a sesizat cum poate fi stăpânită o comunitate largă prin a însămânţa în rândul acesteia ura şi dezbinarea. Tincu se pricepe la însămânţat ura şi dezbinarea, un exemplu fiind manipularea lui Portariuc de a pune botniţă presei locale, dar a-l ridica la nivelul lui Machiavelli este prea mult. N-am găsit la el cultură, diplomaţie, filozofie şi har politic.
Apoi m-am gândit la Metternich, acea eminenţă cenuşie a Imperiului Austriac. Numai că şi Metternich a fost un om de o deosebită cultură şi şi-a servit împăratul cu credinţă şi sinceritate. Metternich este un personaj istoric a cărui carieră diplomatică serveşte de model pentru generaţiile de studenţi la diplomaţie din întreaga lume. Tincu n-are nimic din toate aceste daruri, doar faptul că este pentru Portariuc o eminenţă cenuşie de tip piază rea.
Aşa că am considerat potrivit, deşi puţin forţat, să-l compar cu cardinalul Richelieu al Franţei, cu adevărat o piază rea pentru regele Ludovic dar şi pentru Vatican.
Cu Tincu pe post de Richelieu pentru Portariuc, viaţa botoşănenilor nu va fi una uşoară. Nu-i zi lăsată de la Dumnezeu ca primarul Portariuc să nu mai ia o decizie care să dărâme câte ceva din ce s-a făcut pentru acest oraş. Nu-i zi lăsată de la Dumnezeu ca să nu descoperim că ce ne-a promis Portariuc în campanie n-au fost decât minciuni ambalate în foiţă aurită de staniol. Presa locală este plină de astfel de exemple.
În aceste zile botoşănenii vor lua act că o altă promisiune electorală a lui Portariuc a fost minciună. A promis Portariuc că de va fi ales primar nu va mai majora taxele şi impozitele locale, başca instigarea sa ca botoşănenii să nu plătească la Primăria lui Flutur taxele nşi impozitele aferente anului 2012.
Iată că în aceste ziler Consiliul Local Municipal va vota majorarea taxelor şi impozitelor locale cu 16,6%. Tincu tace. Ştie cineva de ce?
Până vom afla, să ne amintim de epitaful de pe mormântul lui Richelieu: Aici odihneşte faimosul cardinal/ care-a făcut mai mult rău decât bine;/ Binele făcut l-a făcut rău/ Iar răul făcut l-a făcut bine. Ce zice-ţi, s-ar potrivi şi pentru Mihai Trincu?
dramele dintre zăpezi 
