Va invit sa cunoasteti doua expresii românesti noi. (Îmi cer scuze de la cei care deja le stiu, dar sunt sigura ca majoritatea românilor din Ungaria nu prea le cunoaste si nu le foloseste. Cu toate ca fenomenul nu ne este strain nici noua.) Departe de noi intentia de a va da lectii de limba româna, dar credem ca nu strica niciodata clarificarea unor fenomene si descrierea lor amanuntita pentru ca, în caz ca - Doamne fereste - apar si în apropierea noastra, sa le recunoastem si sa ne putem feri de ele.
Lingaul este - conform Dictionarului Explicativ - un om lingusitor si slugarnic". Lingaul are întotdeauna un interes imediat pe care-l urmareste cu încapatânare, de cele mai multe ori un interes material. Principala lui arma este manipularea, ce îmbraca o forma destul de simpla: lingaul nu numai ca face tot posibilul sa para indispensabil, neaparat trebuincios, dar o face asta prin trucul umilintei. Scopul lui este acela de a influenta deciziile celui lins într-un sens favorabil lingaului. De aceea, lingual este foarte sociabil, prietenul tuturor, dar mai ales al celui lins. Un prieten fals, cum se va dovedi ulterior, caci lingaul nu are moralitate si constiinta, ci doar un interes.
Interesul lui nemijlocit. Lingaul are mai multe fete. El iubeste sa manipuleze informatia, sa o filtreze spre propriul beneficiu, de aceea lingaul este un bârfitor de prima mâna, foarte capabil de a deforma, de a modifica adevarul.
Lingaul practica linsul drept singura modalitate de a obtine rezultate profesionale si sociale. Este ambitios, pentru ca este incapabil sa-si atinga scopul prin alte mijloace decât linsul propriu-zis.
În România, pe vremea comunismului, exista un sinonim pentru lingau, acela de pupincurist (de la românescul a pupa în cur), dar expresia era folosita atunci mai ales cu sens politic: deci, era pupincurist lingaul care lingusea la nivel politic, în primul rând pentru a obtine avantaje materiale sau o pozitie mai avantajoasa în cadrul regimului. Pupincuristul este o persoana din cale-afara de lingusitoare, dar înauntrul careia zace o rautate de nedescris. Este foarte vicleana, stie sa profite de cei mai naivi, sa îi convinga varsând lacrimi de crocodil sau gudurându-se" pe lânga persoana respectiva. Cu toate ca expresia îsi are originea din România, fenomenul este raspândit si peste hotare.
Pupincuristul este ca un catelus, care da din coada la fiecare vorba a stapânului, afirma orice vorba sau fapta a persoanei de pe urma careia vrea sa profite. Nu are curajul sa o contrazica niciodata, asteapta întotdeauna momentul de slabiciune pentru a-si face loc în viata persoanei de pe urma careia crede ca are de câstigat, de cele mai multe ori bani sau atentie. Dar, tot la fel ca un câine, musca mâna stapânului de îndata ce acesta nu îi mai da sa manânce. La fel ca lingaul, nici pupincuristul nu are constiinta. Este un om care îti spune numai ceea ce vrei sa auzi, care îti scoate în evidenta si chiar îti inventeaza calitatile si care îti ignora defectele.
Atât lingaul cât si pupincuristul trebuie evitati cu orice pret. Din când în când s-ar putea ca ei sa primeasca câte un sut în fund de la unii cu caracter (si picior) puternic si se vor lasa de aceste practici o vreme. Dar numai pentru ca apoi sa le ia de la capat.
Cum sa tratam astfel de oameni? Sa-i iertam, pentru ca sunt apropiatii nostri? Sa-i iertam, dar sa nu-i uitam. Ei dauneaza mult cauzelor bune, cu toate ca din prima nu asa pare. În spatele prefacatoriei lor, se gasesc numai interese personale si parsive. Portretele celor doi le-am vrut cât se poate de generale si universal valabile.
Totusi asemanarea cu personaje reale nu este exclusa si nici întâmplatoare.
Eva Iova, Foaia Romaneasca
Romanian Global News