Iată cum se poate obţine o astfel de murătură. În primul rând harbujii nu se pun la murat singuri, ci li se alătură mai multe feluri de legume. Cel mai potrivit harbujii se asortează cu castraveţii, gogonelele şi ardeii cornişon. Unii mai strecoară şi mere, dar ca moft. După ce-am curăţat butoiul de plastic, cu gura largă, să încapă harbujii potriviţi ca mărime, presărăm pe fundul acestuia o legătură de frunze de ţelină. Mai aruncăm câteva rădăcini curăţate de hrean şi căţeii curăţaţi de coajă de la o căciulie de usturoi.
Să mai lăsăm să cadă doi trei ardei iuţi, dar să fie de grădină şi nu făcături genetice, din ăia întunecaţi de verzi.
Punem un prim strat de harbuji, cu coaja înţepată cam în cinci, şapte locuri. Înţepatul se face cu un creion sau cu o ţepuşă asemănătoare. Este nevoie să fie înţepaţi pentru că sarea va pătrunde în miez şi-l va menţine tare. Adică miezul nu se va fleşcăi la murat. Golurile rămase între harbuji se umplu cu castraveţi, gogonele şi cornişon. Strat după strat până butoiul se va umple.
Dacă n-am pus murăturile la locul de păstrare, cărăm butoiul în locul unde va sta până la murare şi consum. Acum facem saramura, cu care vom umple butoiul. Apa neapărat trebuie să fie de fântână, minunată este cea de izvor, cea de la chiuvetă conţine clor şi legumele se vor muia, fleşcăi. La un litru de apă adăugăm 25 30 g sare grunjoasă şi aşteptăm până se dizolvă, după care turnăm totul în butoi.
Să nu uitaţi ca pe la jumătatea butoiului să mai puneţi o legătură de ţelină, rădăcini de hrean, căţăi de usturoi şi doi, trei ardei iuţi. În gura butoiului se va pune din nou frunze de ţelină, iar cine are de vişin sau stejar. Mai adăugaţi o legătură de beţe de mărar, dă gust bun, adică se completează cu cel de ţelină, stejar sau vişin.
Dacă, în mare, veţi respecta această reţetă, la Crăciun şi Anul Nou vă veţi uimi musafirii, punând pe masă un harbuz burtos şi roşu de mânie, înconjurat de castraveţi şi gogonele şi câte un cornişon de căciulă. Moarea este bună în zori. Taie mahmureala şi te ajută să mai ţii la chef.
O astfel de murătură se potriveşte cu friptura de porc la tavă, grasă de să-ţi curgă untura pe la colţurile gurii. Merge şi cu o friptură la ceaun, în amestec cu cârnaţi de casă, un ochi, două deasupra şi un dărăb de brânză de oaie. Se poate împerechea şi cu friptura la grătar, tot de porc, sau cu ce credeţi dumneavoastră că vă pică bine la stomac.
(Lucullus)
JD 17.10.2007