Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Cultură
Administraţie
Ştiri agenţii
Umor
Religie
Pamflet
Remember
Caricaturi
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
4734
De la 07 Ianuarie 2003
122576673

George Roca – un cavaler al poeziei

  • 24 December 2008, 23:00
In fiecare toamna, scriitorul George ROCA vine acasa, de la Sydney la Oradea, ca un proverb, unde sta cam o luna de zile si ne arata celalalt obraz al Pamantului, care este mai curat, mai senin, mai gata de lucru, decat obrazul multora galagiosi din Europa noastra, strepezita si acrita de ea insasi. Altfel spus, prezenta lui la Oradea vine ca o lumina, este datatoare de flacara, bine oxigenata sub Crucea Sudului, cu care da pilda, imbie si imbarbateaza Crucea mai putin alaptata a Europei. Si de fiecare data ia parte activ la viata culturala a Orazii, in care aduce pofta de viata, de traire in faptul de cultura si literatura, cu care invioreaza manierismul local si pictozofii aferisiti de ocazie in jurul lui.
Posesorul unui caracter deschis, activ si liniar, fara devierile oportuniste, pe care le-a lasat mostenire atitudinea sovaielnica a scriitorilor de sub morala vechiului regim asistential, George ROCA ne rezerva de fiecare data surpriza dezvaluirii a inca unui fisier, sa zicem asa, din panoplia multelor sale preocupari nobile. De aceasta data a fost poezia. Spre surprinderea tuturor, Domnul George ROCA a citit poezie la sedinta Cenaclului oradean „Barbu St. Delavrancea”, ca invitat al scriitorului presedinte Pascu BALACI, surprinzand pe toti din asistenta cu performanta sa de mesaj si limbaj poetic direct, care motiveaza un volum virtual, bine definit prin paradigma de comunicare, catre care aspira poetul.
Si cum calatorului intercontinental ii sede bine cu avionul, de aici decurge cea mai puternica poezie din volumul virtual, in care inchipuie magistral iubirea ca intalnire a doua avioane, astfel: „- Daca te-as intalni/ ti-as spune/ sa te prefaci intr-un avion/ tu/ ca sa-mi faci pe plac/ ti-ai desface bratele/ si ai plana lin spre mine/ eu/ m-as preface tot in avion/ si apropiindu-ma de tine/ ne-am impleti aripile/ in imbratisarea de suflet si trup/ mangaindu-ne tandru/ pana cand am simti/ simbioza iubirii noastre...” Uriasa intalnire in spatiu, a celui, caruia ii merge bine cu avionul si are o viziune astrala asupra iubirii, care regenereaza oriunde.
De altfel, poemele de iubire formeaza una din paradigmele propunerii de volum, unde mai gasim portretul repetat al femeii iubite, inconjurat de componente vegetale de o rara frumusete, precum in „Craiasa florilor”, care este un poem de exceptie, ce merita citat in intregime: Ochii tai tainic univers,Ca doua flori de albastrele,Obrajii proaspeti – doi bujori,In par ti-am impletit viorele. Pe la urechi am atarnatBuchete mici de lacramioareSi maci pe buze eu ti-am pus,Eterna dulce sarutare. Pe sani-ti proaspeti de fecioaraAm pus doi crini, sub brat zorele,Pe pantece inimi din freziiInsagetate cu lalele. Mai jos intins-am o garoafaIar pe genunchi, pusu-ti-am roze,La glezne albe flori de nufar,Si intre degete, mimoze! Pe alba perna pus-am caleSi mandre flori de paradis…Pareai o zana minunata Parca venita dintr-un vis. Asa impodobita-n flori, Esti cea mai splendida mireas aPrivindu-te eu te adorIubito, dulcea mea craiasa!
Alt grup de poeme se ocupa de evocarea inocentei copilariei, face devarstarea din fata sarbatorilor („Este seara de Craciun/ Sunt copil ca altadata!”), sau dezvolta poezia culorilor, care este foarte picturala, dovedind inca o data ca George ROCA este un profesionist al culturii imaginii, construita cu rafinament si contrast, pentru a cripta mesajul intentionat, uneori strict estetic, alteori chiar politic. Dar cel mai solid este grupul de poezii dedicat nostalgiei dupa locurile natale, dupa Transilvania, dupa Romania, la care priveste si viseaza din departare, cu acel dor arzator, care-i sufoca trairile si-i da o prospetime genuina, ca in poemul „Nostalgie”, unde inchipuie ca vede de departe „Si un munte cu tichie/ De zapada argintie/ Sa ascult iarba cum creste/ Si o vorba romaneste!”
Sau in poema dedicata Transilvaniei, din care citam: „Mi-e dor de slana si pita/ de o stana, de un deal/ de maicuta mea iubita/ de o vorba din Ardeal/ O lacrima se prelinge/ din coltul ochiului stang/ nostalgia ma infrange/ si tacut incep sa plang/ Simt in pieptu-mi un fior/ si batai de zeci ciocane/ fiindca inimii i-e dor/ dupa plaiuri transilvane/ Pe pamanturi australe/ M-a cuprins asa-ntr-o doara/ dor de gliile natale/ ce calcam odinioara.” Si finalul de testament spiritual din poemul „Ardeal”: „Daca a fi sa mor aici/ Pe-al Pacificului mal/ Sufletul meu sa se-ntoarca/ Tot acolo in Ardeal.”
Din grupul de poeme de atitudine politica, remarcabila este compozitia „Vise”, citabila in intreg prin rafinamentul jocului de imagini-idei sapientiale, cu care se construieste atitudinea poetului la sintezele vremii. Dintre poeziile de curata placere estetica, in care se tresalta poezia ca implinire, de citat „Evadarea”, „Poemul”, sau „Eminescu”, foarte sugestiva si puternica, apoi dintre poemele de bucurie genuina in fata spectacolului cunoasterii se pot aminti „Poezia iernii”, „Ma bucur” si „Apa”. Cea mai frumoasa gnoseologic si artistic imi pare filozofia virtuala din poemul „Caprioara nebuna”, dar si „Insula fericirii”, „Ruga”, sau „De unde incepe lumea”, care au valoare de antologie de poezie filosofica.
Volumul propus de George ROCA s-a incheiat cu un grup de fabule si parodii, precum „Athenée 1975”, „Comunistul Mos Gerila”, „Johnu Maichii”, sau „Ghiocei de ’ntai april”, care sunt compozitii satirice, chiar pamfletare, amintind de stilul direct narativ al lui George Toparceanu, dintre care cel mai mult m-a impresionat ca idee poetica „Defectul de sfera”, in care se exprima cel mai bine inteligenta jocului de idei si cuvinte, care este propriu poetului George ROCA.
Am avut astfel revelatia unui poet puternic, cu discurs arborescent, in care domina stilul direct, chiar stilul imperativ, din punct de vedere al preferintei pentru modurile verbale, alternand cu poezie nostalgica, avand un indice mai mare de incarcare stilistica, dar si poezie de atac pe tinta, poezie satirica, poezie de poligon, prin care poetul ia atitudine, implica cititorul si-l atrage catre cresterea de sine prin judecati de valoare. (Un material transmis catre Romanian Global News de Conf. Univ. Dr. Constantin MALINAS, Oradea, Decembrie, 2008)
(Romanien Global News)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Cântec de stea
Hristos la nunta din Cana
Românul şi cuibul
Amurg - o alternativă la restaurantele româneşti tradiţionale
Revelion românesc şi pe coasta de est a SUA
Încă o petrecere românească de sfârşit de an în Canada
Salvarea umanităţii de homosexuali este la fel de importantă ca salvarea pădurii tropicale
L-au aşteptat prin pâcla nopţii, dar Moş Nicolae n-a venit
Farmacista şi prezervativele
Diferenţă între un puşti şi un poliţist
Remuşcarea doctorului
Dilema lui Ştrul
Magda Ţepoi fost condamnată la 10 ani şi opt luni închisoare
ea este nora lui Vladimir Ţepoi, preşedintele Tribunalului Judeţean Botoşani
Sorcova lui Boc
Lista membrilor Guvernului
Noul ministru al Mediului anunţă suspendarea plăţii taxei de poluare auto
Vlad Cubreacov s-a învrednicit de cea mai înaltă distincţie a Mitropoliei Basarabiei
Acţiuni banditeşti ale poliţiei comuniste de la Chişinău împotriva Primarului Dorin Chirtoacă
Băsescu: “Moldova rămâne marea noastră grijă”
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog