În scrisoare, Lucinschi menţionează, din capul locului, poziţia oficială a Chişinăului, prin care s-a exprimat solidaritatea cu lupta dreaptă a poporului român împotriva regimului autoritar, susţinerea măsurilor de reînnoire democratică a României", precum şi că poporul moldovenesc şi-a declarat protestul împotriva violenţei şi cruzimii manifestate de forţele reacţionare care acţionau pe teritoriul ţării".
Se evidenţiază şi expresia poporul român frate", evitată cu grijă în limbajul oficial de la Chişinău decenii la rând. Paradoxal, anterior moldovenii aveau voie să-i numească fraţi pe ruşi şi ucraineni, tadjici şi uzbeci, azeri şi georgieni, polonezi şi maghiari, dar nu şi pe români.
În aceeași scrisoare, Petru Lucinschi vobrește și despre neliniştea populaţiei republicii faţă de evenimentele din România, care se explică prin faptul că poporul moldovenesc şi poporul român au aceleaşi origini istorice, culturale, aceeaşi limbă, dar şi vaste legături de rudenie".
Aceste relaţii au fost întotdeauna apropiate şi reciproc avantajoase, dar în ultimii 20 de ani nu s-au bucurat de o atenţie deosebită, fiind stăvilite atât de partea română, cât şi de fosta conducere a republicii. Orice interes faţă de aprofundarea legăturilor cu România erau etichetate în republică drept naţionaliste", mai scria în adresarea semnată de Lucinschi. În contextul Perestroikăi, a noi mentalităţi politice şi transformărilor din România, apar premise pentru stabilirea unor relaţii multilaterale directe între RSSM şi România".
Lucinschi cere astfel Moscovei să permită Chişinăului relaţii directe cu Bucureştiul, fără mijlocirea atentă a Centrului. Domeniile care sunt menţionate ca prioritare şi care urmau a fi promovate ţineau de sfera economică, a ştiinţei, dar şi a schimbului de cadre didactice şi studenţi. Se propunea şi încheierea unor convenţii de colaborare între Televiziunea Română Liberă, Radio România şi televiziunea şi radioul moldovean, dar şi între Uniunile Jurnaliştilor de la Bucureşti şi Chişinău.
Lucinschi este foarte îngrijorat de tendinţele unioniste din RSSM şi îi sugerează şefului diplomaţiei sovietice să ridice problema pe lângă conducerea României, în aşa fel încât aceasta să îşi reitereze poziţia privind inviolabilitatea hotarelor aşa cum au fost stabilite după cel de-al doilea război mondial şi confirmate prin Actul Final de la Helsinki. Această precizare ar descuraja, opinează şeful partidului comunist de la Chişinău, acea parte a populaţiei republicii care tinde spre unirea cu România.
Moscova a dat curs majorităţii revendicărilor din acest memoriu, iar gestionarea fidelă a relaţiei cu România a fost, se pare, unul dintre motivele de promovare a lui Petru Lucinschi în funcţia de secretar al CC al PCUS pentru ideologie şi propagandă jumătate de an mai târziu. Este de menţionat însă şi faptul că drept urmare a acestui demers autorităţile de la Chişinău au putut iniţia relaţii dintre cele mai strânse cu România, mai ales în ceea ce priveşte trimiterea studenţilor basarabeni la universităţile de peste Prut începând cu toamna anului 1990. Aceasta rămâne cea mai serioasă şi durabilă investiţie a României în Republica Moldova, fără de care este greu de imaginat că schimbările din 2009 de la Chişinău s-ar fi produs vreodată.
Romanian Global News