În hotărârile pronunţate de instanţe, uneori se strecoară erori sau omisiuni. Acestea privesc numele, calitatea şi susţinerile părţilor, greşeli materiale, toate putând fi îndreptate în urma formulării unor cereri în acest sens sau chiar din oficiu. În judecarea acestor cereri are competenţă instanţa de fond. Îndreptările solicitate sunt judecate în Camera de Consiliu, în caz de admitere corectura efectuându-se în ambele exemplare originale ale hotărârii. Îndreptarea hotărârii nu poate să aibă ca obiect completarea hotărârii. Din categoria îndreptărilor fac parte şi lămuririle necesare pentru executarea hotărârii. Lămurirea vizează înţelesul, întinderea sau aplicarea dispoziţiei instanţei. Părţile solicită clarificarea dispoziţiei şi, acolo unde se impune înlăturarea dispoziţiei contrare. Cererile de îndreptare a erorilor pot avea ca obiect şi atenţionarea instanţei asupra omisiunii în soluţionarea unor cereri. Acestea se pot înainta în termenul legal stabilit pentru exercitarea unei căi de atac. Cererile se soluţionează în regim de urgenţă, orice încheiere de îndreptare, indiferent de natura erorii sau omisiunii, se ataşează la hotărârea care a generat cererea. În astfel de situaţii cererile sunt scutite de plata de către solicitant a unor cheltuieli de judecată. Orice îndreptare este supusă aceloraşi căi de atac la care se pretează hotărârea iniţială. (Dumitriţa AILOAE)