La oraş, românul este confruntat cu alte probleme debarasarea hainelor de iarnă şi punerea lor la naftalină, spălatul şi călcatul pantalonilor scurţi, în ideea că mai pot fi folosiţi o perioadă, pe timp de criză, curăţirea lenjeriei intime, tot în aceeaşi idee, dotarea cu parfumuri, deodorante, sprayuri de sezon, cu ustensile de depilare şi alte sulemeneli, necesare ieşirii cu bine în lume, pregătirea animalelor de companie, executarea unui tuns-ras-frezat optim şi la modă, lustruirea ochelarilor de soare, procurarea unei cărţi gen Sandra Brown, din care să te vadă lumea citind în parc, pe bancă şi picior peste picior, conform cerinţelor actualei etape de dezvoltare, în măsură să-ţi cauzeze bune aprecieri şi câte şi mai câte. Sunt lucrări de primăvară de care depinde musai viitorul românului de la oraş. Aici, în acest caz, lucrările nu se compară cu cele de la bloc, unde dacă întorci preşul de la uşă pe partea opusă şi dai cu mătura pe casa scării, problema este rezolvată repede şi bine. Sunt lucrări cu o doză sporită de responsabilitate, fără de care dezvoltarea societăţii româneşti ar fi grav periclitată şi afectată.
Pentru segmentul juvenil al românimii, importante sunt lucrările bine efectuate la repararea rolelor, a bicicletelor, în vederea utilizării lor în parcuri şi pe pietonale, la împrospătarea ţinutei vestimentare care să pună mai bine în lumină spatele şi buricul gol, chemând şi antrenând sexul opus la viaţă, cine ştie, în măsură să pună bazele unei iubiri frumoase şi de nedescris, transformate, ulterior, desigur, într-o căsătorie de probă sau, deşi mai rar, într-una definitivă. Vedeţi şi acestea se circumscrie lucrărilor de primăvară, chiar dacă nu agricole. Mingiuţele şi balonaşele, atât de fermecătoare şi extrem de utile desfăşurării unor frumoase jocuri trebuie avute în vedere numaidecât, (re)apariţia lor trebuind să încânte şi să fascineze masele.
În rest, se pot spune multe cu privire la lucrările de primăvară, care au darul să concure la frumoase trăiri româneşti, nerezumate la încinsul mititeilor pe grătar. La treabă! (Ionel BEJENARU)