Despre omul de afaceri Romică Dutcă ar fi multe de scris. Ne oprim numai asupra câtorva aspecte. Fără copii, cu o situaţie materială personală îndestulătoare încă de dinainte de 1989, când era şeful cantinei Textila, el s-a implicat în afaceri imediată după 1990. Societatea „Naţional” s-a creat prin cumpărarea şi finalizarea lucrărilor la spaţiul comercial amplasat în colţul străzii Marchian cu Calea Naţională, în chiar centrul oraşului.
Investiţiile făcute de Dutcă pentru finalizarea acestor lucrări i-au atras mai multe datorii bancare şi risca falimentul. Salvarea i-a venit de la Banca „Ion Ţiriac”, care a cumpărat o parte din clădire. În acel moment, Dutcă, cu banii încasaţi de la banca lui Ţiriac, îşi salvase afacerile şi îşi crease o importantă rezervă financiară.
Cuprins de febra afacerilor, el a pus bazele unei distilării de alcool. O implicare a sa în afaceri cu un cetăţean ucrainean, despre care se spune că l-a tras pe sfoară, i-a creat din nou greutăţi financiare. A urmat o a doua tranzacţie imobiliară: vânzarea unui spaţiu din structura imobilului „Naţional” către Tribunalul Botoşani, ca sediu pentru Cartea funciară. Suma cu care s-a vândut acest spaţiu, la acea vreme, a fost apreciată ca supraevaluată. Numele fostului preşedinte al Tribunalului Botoşani, judecătorul Gheorghe Gavril, a fost frecvent implicat de mass-media locală ca fiind iniţiatorul acestei afaceri.
Că o fi sau nu aşa, că afacerea a fost sau nu curată, că judecătorul, prieten cu Dutcă, era des văzut pe terasa patronului şi în compania acestuia la câte o bere, din colectiv mai făcând parte şi ex-prefectul Alexandru Simionovici, nu mai contează. Cert este că şi prin această vânzare imobiliară Dutcă şi salvase pentru a doua oară situaţia financiară a firmelor sale. Pe lângă distilăria de alcool şi laboratorul de cofetărie a soţiei sale, Dutcă a dezvoltat şi un sector zootehnic cu vaci de rasă, oi şi creşterea porcilor.
Afacerile se bucurau iarăşi de o oarecare prosperitate. Numai că înăsprirea sistemului legislativ în reglementarea producţiei de alcool, care s-a suprapus şi cu o nefericită boală a sa ce s-a accentuat (a fost operat), nu i-a mai permis să-şi controleze afacerile din aproape. Aşa s-a declanşat al treilea declin al afacerilor sale.
Având din nou probleme financiare, acei „prieteni” din perioada sa de glorie îl evită acum sau se fac că nu-l mai cunosc. Judecători, poliţişti, comisari de gardă financiară, înalţi funcţionari publici din administraţie, politicieni de marcă şi trepăduşi mai simpli, care erau de casă în biroul firmei lui Dutcă, aşteptându-şi „răsplata” cuvenită pentru vreun serviciu făcut sau numai pentru că el este şef şi trebuie băgat în seamă, acum, când este la necaz, îl evită într-un mod ruşinos. În perioada alegerilor locale şi parlamentare din 2000, preşedinţi de partide şi candidaţi locali sau parlamentari s-au bucurat de contribuţiile financiare ale lui Dutcă. Acum, nici usturoi n-au mâncat şi nici gura nu le miroase.
Chiar dacă executorul judecătoresc Dinu Secrieru neagă că ar avea ceva debite de recuperat de la firma lui Dutcă, de curând acesta a fost văzut la distilăria din Cătămărăşti Deal. În acel moment, acolo, se aflau şi doi funcţionari publici ai statului, care ne-au confirmat că Secrieru s-a deplasat la Dutcă pentru declanşarea unei executări silite.
Sunt semne că Dutcă se va descurca din nou din încâlcelile sale financiare, dar sperăm să-i fie de învăţătură de minte pentru viitor şi să-şi aleagă prieteniile pe încredere reciprocă, nu bazate pe jumulirea sa spre prosperitatea altora.
Tot săptămâna trecută, acelaşi executor judecătoresc Dinu Secrieru a fost văzut la sediul distilăriei de alcool a lui Vişan din Bucecea. Reporterii noştri, venind din zona Mihăileni, i-au găsit maşina în parcarea firmei lui Vişan. Fiind firmă privată, încă de la poartă accesul le-a fost interzis. Totuşi, câte ceva s-a răsuflat şi dincoace de porţile închise. Şi de această dată executorul judecătoresc Dinu Secrieru a negat că face vreo executare asupra firmei lui Vişan. Numai că „secretul” său este deja cunoscut de către colegii de breaslă, poate invidioşi că n-au pus ei mâna pe acest dosar sau poate bucuroşi că nu sunt implicaţi în aşa ceva.
Cert este că patronul Vişan, a cărui nume a ţinut deja pagina întâia prin mass-media locală pentru acuzaţiile ce i s-au adus de evaziune fiscală şi arestările care au fost operate în rândul angajaţilor săi, are şi el probleme financiare.
Surse, care ţin la anonimat, afirmă că Vişan a beneficiat de un important credit (s-a avansat cifra de 10 miliarde de lei) de la Banca de Investiţii şi Dezvoltare, cunoscută ca fiind banca lui Nicolae Văcăroiu. Ratele ne mai fiind rambursate, banca a cerut executarea silită. Interesant este şi alt aspect: deşi banca a cerut executarea silită, tot ea a acceptat un grafic de reeşalonare a datoriilor lui Vişan. Cu alte cuvinte, banca joacă la două capete. Se pare că în cazul lui Vişan influenţele politice sunt mai puternice. Ba, mai mult, în situaţia sa se vehiculează şi numele unor importante persoane despre care se ştie cu sunt masoni.
Un lucru este sigur: Vişan nu face parte din masonerie. Însă, pentru orice ziarist ar fi un câştig de imagine şi profesionalism dacă ar reuşi să dezlege enigma relaţiei Vişan – masonerie. Sperăm să fim noi cei care vor face acest lucru. Ca şi Dutcă, şi patronul Vişan şi-a dezlegat în anul 2000 baierele pungii şi a sprijinit financiar partidele politice. Aceleaşi partide, acum, când patronul are probleme, tac ca peştele. Cu siguranţă, dacă Vişan scapă din aceste încurcături, în 2004 aceleaşi partide îi vor bate la poarta firmei. Depinde de patronul Vişan ce învăţăminte va trage pentru viitor din cele ce se petrec în prezent.
Să fim bine înţeleşi: nu dorim ca aceste două firma să fie falimentate prin execuţii silite sau prin alte mijloace. Ar fi în interesul economiei judeţului ca ele să fie salvate, pe căi legale, bineînţeles. Numai că interesele mafiei locale a alcoolului, care funcţionează sub coordonare naţională, sunt altele. Dutcă şi Vişan au fost scoşi din cărţi. Pentru că fiind mai respectuoşi faţă de lege au devenit incomozi. Lucruri care nu se potrivesc cu interesele mafiei care vor să scoată bani mulţi, în termen scurt, şi fără control Fiscal. (Ioan Rotundu)
N.R. – Ancheta a fost publicată în cotidianul Jurnalul de dimineaţă nr. 856/6 septembrie 2002. Coincidenţă sau nu, şi Mihai Balan şi Romică Dutcă, au decedat. Din afacerile lor nu s-a mai ales nimic. Doar nevasta lui Dutcă a continuat să dezvolte activităţile de patiserie. La Bucecea, Vişan a sfârşit jalnic. I-a fost executată silit inclusiv vila personală. A fost preţul pe care l-a plătit pentru retragerea din mafia alcoolului.