Ca botoşănean, m-am bucurat să iau act citind fluxul de ştiri al agenţiilor de presă din ţară şi străinătate care au difuzat, sau au preluat spre difuzare, ştiri despre comemorarea poetului Eminescu în diferite centre culturale răspândite pe întreg globul.
Dat tot ca botoşănean m-am întristat constatând că presa noastră, cea botoşăneană, pe toată durata desfăşurării acestor evenimente a consemnat în prim plan evenimente generate de comportamente violente, de starea gripală, trecând în planul doi sau consemnând în treacăt omagierea poetului.
Corespondenţii locali ai televiziunilor naţionale, ai posturilor de radio, au transmis de toate, numai despre evenimentele destinate omagierii naşterii poetului n-au pomenit nimic. Posturi de televiziune care se consideră cu pretenţie, precum Antena 3 sau Realitatea TV, Naţional etc. n-au difuzat imagini de la Botoşani cu decernarea premiului Eminescu poeţilor merituoşi.
Nici măcar TVR, care ne scoate cu japca din buzunare taxe lunare, nici postul regional TVR Iaşi n-au consacrat spaţiu pe măsură. În schimb, ieri, după ce s-a aflat de evenimentul soldat cu o crimă şi o sinucidere consumat la Detaşamentul de Pompieri Dorohoi, Botoşanii au ajuns în centrul atenţiei canalelor de ştiri şi ale telejurnalelor televiziunilor de tot soiul, iar posturile de radio îşi întrerupeau emisiunile de cântece pentru a transmite ştiri de ultimă oră de la Dorohoi.
Ziua de ieri cred că a fost ziua în care, din toată istoria existenţei sale, Botoşaniul a fost cel mai mediatizat în plan naţional. În graba cea mare televiziunile naţionale şi-au trimis la Dorohoi cei mai insistenţi reporteri de teren pentru a extrage de la faţa locului tot ce poate fi împachetat şi prezentat ca senzaţional.
Colaboratorii locali nu mai pridideau să transmită de la faţa locului, când la Antena 3, când la Radio Europa FM.
Unde se aflau toţi aceştia în zilele de omagiere a nemuritorului poet? Făceau rând la Poliţie, în speranţa că purtătorul de cuvânt le va oferi ceva senzaţional, cu care să se facă remarcaţi în faţa şefilor şi a patronilor.
Desigur, evenimentele bazate pe acte de violenţă sunt şi cele mai citite, cele mai căutate. Astfel de evenimente asigură vânzarea ziarelor, aduc rating televiziunilor şi posturilor de radio. Ştirile culturale nu sunt căutate decât de un număr restrâns de cititori/privitori(ascultători. În fond presa nu face altceva decât să vândă ce se caută pe piaţă, pentru că este o presă comercială.
Când cititorii nu vor mai vrea să citească despre crime, tâlhării, violuri etc. atunci şi presa se va orienta spre noile cerinţe. Ne învârtim într-un cerc vicios, din care una din părţi va trebui să încerce să iasă. Ori patronii de presă îşi asumă riscul de a scoate din politica redacţională astfel de evenimente, ori cititorii vor refuza să mai devoreze astfel de ştiri senzaţionale. Altă cale nu văd!
Văd însă cum între crimă şi Eminescu, mijloacele mass media au făcut din crimă un brand pentru Botoşani. Un brand care ne va urmări pentru mult timp de acum înainte şi pe care nu-l meritam nicicum!
22.01.2010
