Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Anunţuri
Editorial
Horoscop
Umor
Gastronomie
Comentarii
Remember
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.8697 lei
1 USD = 3.9827 lei


Număr accesări
Astăzi:
41003
De la 07 Ianuarie 2003
103389276

Întru respectarea tradiţiei, Mariţa a fost jertfită

  • 21 August 2013, 23:00
Stă în firea noastră de români să botezăm fiinţele sau lucrurile din preajma noastră, mai ales cele de care ne leagă o anumită afecţiune, care s-a dezvoltat în timp. Printre botezurile ad-hoc pe care ţăranii obişnuiesc să le facă animalelor din curtea lor se numără şi cele destinate porcilor. Ghiţă este numele pus vierului castrat încă din tinereţe, dacă destinul său a fost hărăzit cârnaţilor şi nu procreării speciei godacilor cu coada făcută covrig. Mariţa este numele ce-l va purta scrofiţa care va guiţa a scandal ori de câte ori stăpânul va întârzia să-i umple treuca cu mâncare. Mai devreme sau mai târziu, şi Ghiţă şi Mariţa vor ajunge caltaboşi şi tobă pe masa stăpânului din în zilele Crăciunului sau cârnaţi şi slănină afumată pe masa de Revelion.
O astfel de Mariţă am cumpărat şi eu pentru masa de Crăciun, aşa cum o fac de peste 30 de ani încoace, păstrând tradiţia de la părinţi ca masă de Crăciun să fie plină cu preparate pregătite în casă şi nu din cele cumpărate, cum este la domnii de la oraş.
Săptămâna trecută am aflat că în satul Epureni din comuna Ungureni ar fi un gospodar care are porci de vânzare. Ştiind că şi preotul satului are crescătorie de porci, mi-am zis că de el este vorba. Ajuns în sat, am fost îndrumat la casa unui alt ţăran decât ferma preotului. Am bătut la poartă. Din casă a ieşit o nevastă tânără, cu ochi de şperlă.
Am salutat-o cum se obişnuieşte prin partea locului şi i-am spus păsul pentru care i-am bătut în poartă. Nici n-am terminat de vorbit că tânăra nevastă m-a şi întrerupt:
- Aseară a venit un domn şi a cumpărat ultimii doi porci. Dar ştiu eu pe cineva în satul vecin, Iacobeni, la nici trei kilometri de aici.
Am continuat drumul spre Iacobeni şi am bătut la poarta lui domn’ Paul, cum mi l-a recomandat tânăra nevastă. Omul trebăluia prin curte. Când a aflat cu ce rost i-am călcat în bătătură, m-a condus la coteţul din spatele casei, să-i văd „marfa”.
Avea doi porci, un Ghiţă şi o Mariţă. Am ales-o pe Mariţa, părându-mi-se mai suplă, semn că slănina nu va fi prea grasă. M-am tocmit la preţ, am dat un avans şi ne-am înţeles ca sâmbătă să se înfăptuiască „crima”.
Sâmbătă dimineaţă l-am sunat pe Ilie, şoferul redacţiei, şi-am pornit la drum. Afară un ger de să crape pietrele. Îmi făceam fel de fel de socoteli. Mă temeam că din cauza gerului de afară nu va voi nimeni să vină la tăiat porcul. Gânduri sumbre, frământări şi fel de fel de socoteli, făcându-mi şi planul că din cauza gerului s-ar putea să amân „crima” pentru ziua când va crăpa gerul, cum se spune în popor când afară se mai încălzeşte.
Până la urmă am avut un noroc orb. Fraţii Petrică şi Cristi Morozan, casapi cunoscuţi în zonă, s-au angajat să mi-o dea pe Mariţa numai bună de pus la sare. Într-adevăr, Morozanii s-au dovedit a fi pricepuţi în tăiatul şi pârlitul porcilor. După câteva guiţături scurte, cât să audă vecinii lui domn’ Paul că în curtea sa se pune de cârnaţi şi caltaboşi, Mariţa şi-a dat obştescul sfârşit, împlinind parcă dorinţa răposatului scriitor Marin Preda, care avea pretenţia ca porcul tăiat în ajun de Crăciun să guiţe ascuţit, să afle vecinii şi să se pregătească de pomana porcului.
După ce i-am servit pe casapi şi cei care au ajutat la ţinut cu câte un păhărel de ţuică, dat de sufletul Mariţei, s-a trecut la pârlit. Aş fi vrut ca pârlitul să se facă cu paie, că iese şoriciul mai fraged şi gustos, dar n-a fost chip. Ţăranii nu mai ţin paie prin jurul casei, aşa cum era pe vremurile tinereţii mele. Mariţa a fost pârlită cu gazul de la butelie, operaţiune mai uşoară şi care lasă în urmă, în curtea omului, mai puţină mizerie.
După ce pielea a fost spălată cu apă călduţă, frecată cu perie de paie şi bine răzuită cu cuţitul până ce a devenit albă-maroniu, s-a frecat corpul cu sare şi s-a acoperit cu o pătură, pentru frăgezirea şoriciului.
Era momentul a ne rugăm din nou pentru sufletul Mariţei, aşa că s-a turnat un alt rând de pahare cu ţuică. Gerul se ţinea tare, iar casapii trebuiau menţinuţi în formă. Ţuica pune sângele în mişcare, încălzeşte corpul, dar trebuie băută cu măsură. Ce-i mult strică, mai ales când vine partea cea mai importantă: tranşarea.
Fraţii Morozan au un alt stil de desfacere a porcului, decât sunt eu obişnuit. Întâi au desfăcut burta porcului şi au scos toate măruntaiele, după care l-au întors cu spinarea în sus şi au scos câte un rând de slănină de-o parte şi de cealaltă a şirei spinării. Au urmat muşchii cei mari. Încet-încet, Mariţa lui domn’ Paul s-a transformat în specialităţi, puse pe căprării în lighene şi pungi din plastic.
Când totul a fost pus în portbagajul maşinii, nevasta lui domn’ Paul a venit cu o cratiţă cu vin fiert, frumos mirosind a scorţişoară. La gerul care parcă se mai înrăise, o cană cu vin fiert nici că se potrivea mai bine. Am ciocnit cu cei ai casei, le-am mulţumit pentru că au crescut-o pe Mariţa, le-am mulţumit fraţilor Morozan pentru priceperea lor în tăiatul porcilor, strecurând şi câteva laude pentru impresie faţă de oamenii locului şi ne-am îndreptat spre Botoşani. Cum am dat în şoseaua Ungurenilor şi am cârnit spre Botoşani, am oprit bătrâna noastră Dacie şi am jupit câte o bucată de şorici, că prea ne lăsa gura apă.
1.12.2009

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Horoscop
Evreul şi… analiza medicală
Amişculesei şi malaxorul mitei
Adevărata faţă a noilor parlamentari (II)
Comunicat de presă – Modern Calor Botoşani
Patru inspectori fiscali sunt cercetaţi penal
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă